Dragoste cu D mare

Am obtinut tot ce mi-am dorit, aproape tot,inca imi doresc. Pentru a fi fericita pe deplin imi lipseste un lucru esential, TU. Nu vreau sa pasesc singura pe drumul inflorit si insorit care este de acum al nostru. Bucuria nu este deplina in absenta unei fiinte iubite careia sa ii pot impartasi anumite sentimente pe care m-a facut sa le descopar. Vreau sa cunosc marea dragoste? E de ajuns sa cer! Sa imi fie clar ca magnetismul mi s-a intensificat in mare masura in cazul in care mi-am urmat inima. Pe taramul particular al dragostei, trebuie sa merg mai departe. Iti pot observa miscarile si comportamentul. Cum pot sa imi dau seama de tipul barbatului dupa a carei dragoste tanjesc? Cine spune dragoste spune si comunicare, legatura magnetica realizata intre mine si tine va fi tare ca otelul si incununata de success. Pentru a te cuceri, trebuie sa vreau sa fiu foarte hotarata si sa te posed, trebuie sa ma concentrez la toate eforturile spirituale si fizice in vederea realizarii acestui scop. Ating de obicei inima nu cu ajutorul ratiunii, ci cu ajutorul imaginatiei, prin intermediul unor impresii directe, prin descrieri. Persoana ta ma influenteaza, vocea ta ma impresioneaza, ca om, actele ne inflacareaza. O mare parte din activitatea vietii consista in a suscita emotiile si dorintele oamenilor in asa fel incta sa-i faca sa actioneze. Omul care reuseste este cel capabil sa convinga multimea ca el poseda ceea ce ea doreste sau ca ea doreste ceea ce el poseda. Nu imi dau seama pe de-a-ntregul de puterea Dorintei subliniata de aceasta fabula pana cand nu ma voi folosi imaginatia pentru a ne reprezenta pe noi insine: "Cand totul merge prost, asa cum se intampla cateodata Cand drumul pe care inaintez cu greu pare sa urce Cand grijile ma coplesesc prea mult, Ma voi odihni-daca este nevoie- nu abandonez Succesul este un esec intors pe dos Tenta argintie a norului indoielii Si nu pot sti niciodata daca sunt aproape Pot fi foarte aproape atunci cand telul pare departe. Asa ca raman in lupta atunci cand sunt grav ranita Atunci cand lucrurile par sa mearga cel mai prost, atunci nu trebuie sa abandonez.

I can't have a universe without you entering into it...

.

Cand totul mi s-a parut de neinvins, am ajuns sa ma inving pe mine insumi. Trec prin momente dificile si am nevoie de prezenta ta mai mult ca oricand. Trebuie sa-mi demonstrezi ca esti alaturi de mine, pentru ca atunci cand ma stiu sustinuta din umbra, prind mai mult curaj sa infrunt anumite circumstante. Inteleg omul, parca ar fi supararile mele, dar ajut sa treaca mai usor peste acest impas. Intelegandu-ma pe mine, te pot sprijini, te imping de la spate, nu te critic, ci doar iti atribui critici, pentru ca ai nevoie de energia pozitiva pe care eu ti-o inspir, deoarece am nevoie si eu de un impuls sa pornesc in a face ceva, a crea, a trai, a simti, a iubi. Conversarea fata in fata isi are locul ei de cinste, dovedindu-ne a fi cheia succesului, pentru ca fiecare are dreptul sau la replica si sansa de a-si explica punctul de vedere in ochii celuilalt. Lumea nu e intotdeauna dreapta, deci nu astept ca tu sa observi ca ceea ce spun eu e corect, pentru ca viata e un continuu conflict de interese. Ceea ce mie mi se pare a fi nobil, altii tavalesc in noroi, ca atare sunt pregatita ca din confruntarea cu principiile extrem de variate ale oamenilor din jur, sa nu ies eu neaparat cea invingatoare, ci las pe altcineva. Cu sacrificiile de rigoare, pot oare sa ajung la scopul cel mai important pe care mi l-am propus? Dar stiu ca trebuie sa accept pe parcurs si diverse compromisuri. Nu e un drum lin spre tinta cea mare, ci voi fi de multe ori pusa in fata micilor umilinte? A esecurilor trecatoare, acceptand din cand in cand si infrangeri nedrepte? Dar atata timp cat stiu ca toate sunt obligatorii pe drumul meu catre marele premiu, consider ca merita sa le tolerez. Ele sunt pretul de platit pentru victoria finala si nu vor mai conta, nu le voi lua ca umilinte, nu le voi considera compromisuri, spun lucrurilor pe nume, dar recunosc ca sunt doar pasi facuti spre ceea ce imi doresc de la viata. Am reinviat din starea latenta ce am acumulat-o in decursul unui an, energia pierduta si mătrasita de stress-ul cotidian, imi place sa cred ca totusi, mai bine e acasa. Si da, imi place! Am devenit inumana, orice din ce ma atragea in trecut, nici nu le vad, le obiectez. Lucrurile care ajunsesem sa le fac, deseori m-au demascat lasandu-ma fara cuvinte. M-am aventurat intr-o stare straina de mine insumi. Traiesc si da, m-am indragostit, l-am cunoscut, l-am admirat pe ascuns, m-am imprietenit cu el, am vorbit despre, cum ar fi sa...ce putem face, sa ne bagam amandoi in acest amalgam al iubirii?!?! Da, efectiv DA! Ma indragostesc de el pe zi ce trece, din ce in ce mai mult, ma face sa cred ca poti face orice. Ii multumesc ca e alaturi de mine si ma invata sa iubesc, sa traiesc, sa-mi descopar sentimentele, sa nu mai fiu atat de inumana, mecanica, incapatanata, idolenta, ambigua, razvratita, atat de dependenta de independenta, ma invata sa fim DOI! Daca am o idee in care cred cu tarie, tu esti langa mine si ma asculti. Cu calm si cu toleranta, orice problema poate fi rezolvata, ca atare nu ma grabesc sa gasesc solutii rapide, nici sa iau decizii pripite, pentru ca e nevoie de o analiza detasata pe indelete inainte de a alege ce e mai bine pentru noi. Nu trebuie sa tintesc la lucruri imposibile, ci vreau sa incerc sa-mi mai ajustez marile teluri, ca sa nu alerg dupa himere pe care nu le pot ajunge. Da, merita sa am vise indraznete si sa stabilesc stacheta sus, dar alegand tinta cea mai inalta in functie de puterile mele, pot fi sau nu doborata. Nu vreau sa ma supraestimez, nu cer de la mine mai mult decat pot da, pentru ca rezultatele nu ar fi la nivelul asteptarilor mele si caderea... Propunandu-mi scopuri mai modeste, atingandu-le, si apoi mergand mai departe, din aproape in aproape spre etapele superioare. Sunt mult mai linistita stiindu-te langa mine si nu vreau sa mai las nimic la voia intamplarii pentru perioada urmatoare. Deoarece am nevoie sa iau unele masuri din timp pentru a le duce pe toate la indeplinire cu succes. Tocmai pentru ca stiu ce ne asteapta in curand, putem organiza mai bine timpul ramas pentru a nu a intra in panica pe ultima suta de metri. Posibil ca undeva in trecut sa se afle solutia problemei de acum ori informatii invatate mai demult pe care abia acum le pot folosi eficient, un tel nou se naste in mintea mea si, desi e cale lunga pana va deveni realitate, fac tot posibilul sa tin pasul cu tine. Nu trebuie sa sar peste etape, nici sa scap din vedere detalii importante, ci sa incerc sa-mi domolesc entuziasmul si sa inaintez cu pasi mici. Am invatat deja cat de important este sa imi controlez energia in exces, pentru ca nici agresivitatea, nici impulsivitatea si nici graba nu fac bine scopului ales. Am o nevoie fantastica de dragoste, de tandrete, de prezenta cuiva alaturi de mine si tin sa-I multumesc zilnic ca mi te-a scos in cale Sfantulu si Bunului Dumnezeu. Esti un om deosebit, pentru care mi-ai castigat respectul si recunostiinta prin ceea ce faci pentru mine, pentru tine, pentru noi. Ma aflu intr-un loc de un romantism aparte unde ma simt bine, rasfatata de dragostea ta, de peisaje superbe, de emotii intense. E ca o zi de vacanta in care soarele ma imbata cu caldura lui si tot ceea ce vad in jurul meu e motiv de maxima incantare. Ma las condusa de placeri si capricii, imi alinti toate simturile cu tot ce e mai bun si nimic nu ma bucura mai mult ca o mancare buna, o muzica placuta si desigur cineva drag alaturi. Energia cu care pornim intr-o directie noua ne propulseaza in a ne indeplini visurile, pentru ca reusim sa ne pastram entuziasmul initial. Evitam sa vedem defectele, sa cautam nod in papura, ori sa renuntam incet-incet la tot ceea ce ne-am dorit. Nu renuntam atat de usor, ne adunam fortele ca sa depasim viitoare impasuri, pentru ca si piedicile au rolul lor: acela de a scoate la iveala trasaturi pe care nici nu le stiam ca le avem: rezistenta, ambitie, tenacitate, pentru a ajunge la acel scop greu de atins. Te iubesc pentru ceea ce esti alaturi de NOI!

Corect, bine punctat!

Este o zi calma in care simt ca ma detasez de tot si reusesc chiar sa ma mai relaxez un pic. Ba chiar am impresia ca e o zi de odihna totala, pentru ca nu apare nimic care sa ma streseze si sa ma scoata din calmul meu. Imi reincarc bateriile nefacand nimic. Imi permit mici capricii pe placul meu care au un efect benefic asupra psihicului, pentru ca arta, muzica, somnul, plimbarile pot avea un efect tonifiant dupa o perioada agitata.
Sunt oare extrem de capricioasa, incat sa trec de la bucurie la tristete de la o clipa la alta, incat ceilalti nici nu vor sti cum sa se poarte cu mine? Am ajuns sa reactionez exact invers decat de obicei, pentru ca daca altadata radeam si raspundeam cu aceeasi moneda la o gluma, de data aceasta acelasi stil de umor ma deranjeaza si il iau drept atac la persoana? Psihicul meu e atat de labil, trecand de la plus la minus pe nepusa masa, si ba rad, ba plang pe parcursul aceleiasi zile... Fiindu-mi greu sa imi controlez reactiile emotionale?
Prudenta fiind, nu pot scapa de riscul care trece azi prin calea mea. Stiu ca am uneori presentimente care ma avertizeaza daca e bine sau nu sa ma implic in anumite actiuni, si cum azi imi ascult intuitia ce-mi spune sa stau pe loc, scap cu brio de efectele neplacute. Parca cineva ma trage de maneca si il aud cum imi spune sa stau pe loc, chiar acum intr-un palpitant moment, iar dupa ce trece, dandu-mi seama ce bine am facut ca mi-am ascultat vocea interioara. Numai rezistand ispitei de a ma baga singura in mijlocul furtunii, totul trecand fara urmari.
Privind spre etapele urmatoare ale planurilor pe care le creez, simt cum ma cuprinde entuziasmul si nerabdarea. Probabil se prefigureaza deja rezultatele pe care le-am visat, incat simt ca nu mai pot astepta pana acolo. Nu ma grabesc totusi, fiecare pas are rolul sau in constructia finala, si daca as incerca sa sar peste unele etape care mi se par neimportante, as putea scapa din vedere momente esentiale. Incet, pas cu pas, totul inainteaza spre telul cel mare, dar parca NU mai AM rabdare: vreau rezultate mai rapide. My own world, for you?

You gonna get me...

Simplicity in the redness of the sunshine almost in the middle of nowhere but now here....
Imi imaginez ceea ce ma reprezinta, deoarece doar asa pot sa ajung sa ma cunosc pe mine alaturi de tine.
Singurul lucrul de care ma tem si nu as vrea decat sa il infrunt...sunt eu. Aud cum ma strigi si intorc capul putin spre stanga, dandu-ma de gol ca de fapt vreau sa te si vad, nu numai sa te aud cum vii din urma si ma strigi, iar eu in continuare sa te ignor. Imi doresc sa ma intorc si sa vad cine esti si de ce te-am gasit asa de greu, de ce tocmai acum? Acum cand? Si ma invart incontinuu, intru intens prin cercul plin de vicii nule pentru toti, egale tuturor si pe sfarsite pentru toti.
Au mai trecut 4 zile si sunt nedormita indeajuns sa mai vreau sa mai tin ceea ce ma retine deseori unde nu trebuie, dar vreau sa fiu.
Faptul carui lucrui datorez atatea intrebari ce mi le pun si nici nu am gasit raspunsul ca deja ma intreb ce fac acum?
Ciudat? Da! Ignorant de nou? Intotdeauna!!!
Ce sa-i si faci...

Sunt oameni pentru care zeii au planuri speciale!

Imi place sa lipsesc cu zilele din viata mea! De ce oare? Deoarece fiind mai absenta, adica fara ganduri, fara planuri, fara frustrarile vesnice, fara gandurile ce curg infinit si intreband continuu, cautand ceea ce nu as gasi, fel si fel de raspunsuri care nu sunt indeajuns de bune sa-mi multumeasca curiozitatea nesatula de nou, ci doar in prezent sa fiu, ma fac sa cred ca pot, vreau, imi doresc, simt si experimentez ceea ce de multe ori nu imi dadeam voie, deoarece speculam si ma priveam ciudat, nu ma cunoasteam indeajuns de bine sa pot sa-mi dau liber imaginatiei. Cuvintele, au o puternica insemnatate pentru mine deoarece prin ele ma pot exprima, pot trai si pot visa, imi pot proteja sufletul, imi pot lasa mintea sa zburde in voie, exprimandu-se.
Esti cum vrei, daca tu iti propui!- un fel de siguranta ce mi-o pot oferi singura in ceea ce as vrea sa fac, sa concretizez pentru a-mi putea pune-n practica teoriile si aspiratiile mele asupra vietii. Aplicarea planurilor marete, atingerea telurilor propuse, scopul scuza mijloacele in maturizarea mea proprie, nevatamata inca dar usor puerila...
Ma pierd in intensitatea valorii umane, ma regasesc in 2-3 cuvinte expuse lumii, recastig increderea ce mi-am pierdut-o cu ajutorul vointei, ambitiei ca vreau sa schimb ceva in viata mea si repar ceea ce e gresit sau macar nu mai repet, ori mai bine spus incerc.
E deja aprilie, hah, am spus-o ca si cum acum se apropie ceva interesant in viata mea. Poate asa e, poate intuitia imi dicteaza si ma atentioneaza ca se va intampla ceva cu mine. Ciudat sentiment, dar placut, deoarece il accept.
Oscilez, pot sa pornesc cu ei in cap, sa mai deviez si pe drumul meu, dar ma intorc. Atata timp cat alimentez lumea cu ceea ce vor, vor cere sa realimentez, deci ei sunt dependenti de mine si de ceea ce spun eu. Eu detin controlul, am grija sa nu il pierd. Manipularea e foarte buna, deseori! Folosita corect, concret si cu masura. Dar totusi ignoranta isi baga coada, iar pasivitatea celor din jur ajunge la tine fiind sub forma de miserupism, ce il expui lor. Totul e ca un boomerang. Dai inapoi ceea ce primesti si totusi vina tot pe tine poate fi aruncata.
Ciudata eschivare avem noi, oamenii...

Both, the white and the red....

Sunt plina de avant si imi canalizez pofta de a crea spre o activitate importanta, rezultatele satisfacandu-ma pe deplin. Cand sunt motivata, fac pasi mari inainte.
Atmosfera si oamenii, se tensioneaza intre ele fulgerator de repede, incat conflictul este gata-gata sa rabufneasca si sa dea peste cap o relatie care mergea bine inainte. Se apeleaza la vorbe dure, la replici taioase, dorinta de razbunare a unora se transforma in rautate.
Pot spune ca am intalnit persoana potrivita la momentul potrivit care mi-a oferit sfatul necesar pentru a ma avanta. Citindu-mi-se-n privire multa recunostiinta, pentru ca imi ofera sprijin cu inima deschisa, cu simpatie si prietenie, fara a astepta nimic in schimb. In astfel de momente descopar! Urmandu-mi sfatul tin minte ce rol am jucat in viata mea.
Uneori fara voie nimic nu mai ascult, nici sa vreau sa mai vorbesc, poate nici sa gandesc, pentru ca sunt doar o rotita dintr-un angrenaj condus de o persoana despotica ce nu stie decat sa dea ordine. Mai bine tac si ma supun!
Desi nu sunt genul de om care se intimideaza in fata unor persoane suspuse, de data asta vad mai multa timiditate in ceilalti, parca sunt eclipsati de cineva care stie sa se puna mai bine in valoare. In trecut m-as fi retras in carapacea mea si as fi ramas introvertita ca altcineva mi-o ia inainte, mai bine imi spuneam, ca tinandu-mi sub control manifestarile emotionale, in loc sa mi se vada adevarata putere de convingere. Am cu ce, totul e sa depasesc acest moment sensibil din punct de vedere psihic, pentru ca sunt gata sa-mi accept, fara motiv, pozitia a doua, timp in care sunt pe prima.
Port un foarte mare interes fata de varietatea lumii in care traiesc si simt nevoia sa intru in contact cu cat mai multa lume, convinsa ca doar asa pot intelege cat de ciudati sunt oamenii. Primele probleme le pot intampina in acea mica retinere in a comunica clar si diferentele de cultura sau de mentalitate, dar din toate am ceva de invatat care imi folosesc, imprim accesul liber la o nevoie de o mai mare capacitate de adaptare in medii necunoscute. Accept cu seninatate diferentele dintre oameni, ma integrez mai bine in cele mai pestrite medii, ma cunosc pe mine, de altfel.

I can say...

Ca nu e neaparat sa mi se faca pe plac, nu sunt decat un nimeni, doar am invatat sa manipulez si sa iubesc manipularea. Nu fac eforturi pentru a indulci latura dura a adevarului. Il pot prezenta exact asa cum este, in mod direct si necizelat. Uneori sunt mai preocupata de siguranta adevarului, decat de sentimentele proprii si cele ale semenilor.
Nu uit ca sunt doar o „bucatica” din ceea ce reprezint „intregul”. Cultivate imi sunt umanitatea si modestia.
Nu stiu daca mai pot sa fiu atenta la dorintele si sentimentele lor mai profunde, lucru care este foarte necesar pentru a avea o personalitate complexa. La un moment dat in viata, voi fi nevoita sa iau o decizie ferma si sa renunt la pozitia pe care o am. Din acel moment voi refuza orice incercare a celorlalti de a-i repune in acea pozitie.
Unii oameni sunt "jucatori de noroc" prin natura lor. Deseori sunt atrasa ca de un magnet de situatii dificile si chiar periculoase. Am tendinta de a-mi continua drumul chiar si atunci cand acesta devine greu si de a persista pana cand obtin rezultatul sau concluzia care ma va multumi. Atunci cand incep ceva, fac ceva si sunt bine echipata, cu multa putere si cu multa energie pentru a ajunge sa ma multumesc si pentru a putea capata respectul si increderea de sine. Autoritatea consta in puterea de a intelege marile adevaruri ale timpurilor ce au trecut, trec si vor trece. Sunt inzestrata cu tenacitate si stiu sa-mi folosesc farmecul in favoarea mea. Stiu ca trebuie sa fiu visatoare, cat si infaptuitoare, fiind capabila sa-mi transpun ideile in realitate.
Orientandu-ma in general spre exterior, din cand in gand, vreau sa schimb realitatea exterioara pentru a ma confrunta cu aspectele ei interioare. Desi pare ciudat, prin tenacitatea ta proprie, poti avea un succes surprinzator in viitorul ce ti-l creezi. Desi dau impresia ca ma aflu in alta lume, sunt de fapt aici.
Imi doresc cu adevarat sa explorez, sa ajung pe taramuri necunoscute unde nimeni nu a indraznit sa mearga. Adesea, insa, sunt o persoana pragmatica ce actionez metodic.
Oricare ar fi natura actiunilor mele, de obicei avansez in linie dreapta, convinsa ca principiile mele sunt corecte. Totusi, datorita lipsei de obiectivitate, ma pot abate de la drum sau chiar ma pot indrepta intr-o directie gresita.
Este intr-adevar important sa-mi schitez drumul cu mare atentie deoarece, odata convinsa ca tinta este buna, il urmez pana la capat. Sunt, de asemenea, capabila sa actionez fara sa astept recompense, poate doar verbale, interesul nu are loc langa ori cu mine.