Traim mult prea...repede. Asa mi se pare mie ca, de cateva generatii incoace, ne grabim vesnic spre ceva. Cine mai are vreme de stat si judecat cand totul in jur se roteste ametitor de repede, totul fuge de sub ochii noastrii si toate ni se intampla fara ca macar sa ne dam seama daca ce ni s-a intamplat a fost bine sau rau.Ne grabim din ce in ce mai mult, asa ca ajungem sa luam decizii importante pe loc, fara sa le judecam prea mult, si adesea gresim. Si, de "batatoriti" ce am ajuns, nici macar nu ne gandim prea mult la ce am gresit. Pentru ca ne grabim, cu mare sarg, spre noi si noi greseli.
De dimineata pana seara suntem prinsi intr-un carusel care ne invarteste ametitor de nu mai intelegem nimic din tot ceea ce facem sau intreprindem. Te trezesti morocanos/morocanoasa la o ora sau nu tarzie, depinde ce timp ai tu sa lenevesti sau nu, sa mergi la munca sau nu....sa-ti permiti sa-ti faci timp ca sa ai timp! Depinde de tine...si daca e sa ai timp...tot esti in criza de timp....timpul trece pe langa noi, ca o curva! Arata bine, te satisface pe toate planurile, in toate gandurile tale negre sau roz, dar te lasa balta exact cand ti-e lumea mai draga! Ca dehhh....nu e TIMP!
Si uite asa ca nici TIMPUL nu are timp de el...si nici macar nu isi face timp ca sa aibe timp mai mult sau mai putin! Secundele....minutele, zilele, lunile, anii...trec! Fara sa faca o pauza...sa se opreasca in timp! Oare nu traim prea....repede? Sau nu avem nici timp sa ne facem timp sa ne gandim ca ar fi bine un timp sa savuram fiecare clipa a timpului ce trece pe langa noi? E timpul...
