Faceți căutări pe acest blog

duminică, 21 noiembrie 2010

Inside of me...


Cand e in joc o actiune pe care EU am initiat-o si EU am dezvoltat-o, nu suport sa vina altii sa mi-o critice, de aceea imi apar munca si drepturile pana in panzele albe. Unii pun la indoiala eforturile mele, "esti prea naiva", altii considera ca nu am ales cel mai bun mijloc de a ajunge la rezultatele visate, oricum sunt convinsa ca am facut tot ce era corect. Argumentez unul din punctele mele de vedere, nu vreau sa ridic tonul fara motiv, pentru ca nu prin agresivitate voi castiga, ci prin dovezi incontestabile in favoarea mea.
Sunt oricand gata sa ofer cuiva un sfat sau o idee, totul e sa mi le ceara, pentru ca altfel ar suna doar ca o lectie pe care o dau, fara sa ma asculte nimeni.
Oboseala acumulata pe parcursul ultimelor zile lasa urme asupra psihicului meu, dar azi, duminica aceasta, mi-am reincarcat bateriile si la propriu si la figurat. Sunt nevoita sa am parte de mai multa odihna, ca atare n-ar fi rau sa dorm pana mai tarziu sau sa-mi ofer ca bonus un somn de dupa amiaza, deoarece somnul are efecte binefacatoare asupra mea, I love to sleep, who doesn`t?!?!? Extenuarea mi se poate citi pe chip si nu vreau sa-mi fac niciun plan, poate doar sa lenevesc ca altfel...sa fac ceva eforturi, nu voi avea niciun spor, ca atare mai bine las pe altadata. Azi mi se potriveste mai bine comoditatea si pasivitatea domestica.
Desi am un chef de discutii, de socializare, nu cred ca as avea parte de cei mai potriviti interlocutori. Parca ma si vad, din nou, nimeresc intr-un anturaj in care planeaza ostilitatea, tacerea pune stapanire peste toti incat e o povara si pentru mine sa pastrez atmosfera vie in astfel de medii si totusi imi place. Am un tonus viu care mobilizeaza pe toata lumea la mai multa actiune. Daca eu nu vreau sa intervin in acest spatiu cu aerul meu de copila tembela ori fiinta nenorocita cu chip de copila si cu dorinta de distractie, toti s-ar fi complacut intr-o liniste mohorata, ca atare sosirea mea seamana cu o raza de soare. Fara lipsa de modestie!
Dar duminica acestei zile, calmul se potriveste de minune cu lipsa mea de energie, se termina saptamana...incepe alta. Incat nu las monotonia sa profite de mine. Nu gandesc nimic deosebit, imi place rutina duminicala si maruntisurile de acasa, ba chiar ocupandu-ma de unele activitati banale pe care le-am tot amanat inainte, pentru ca nu aveam starea potrivita pentru asa ceva. Ma voi simti mult mai bine dupa ce le voi rezolva si pe acestea. E relaxant sa ma ocup de lucruri care nu ma obosesc, hehe...
Un mare noroc a aparut in calea mea si ma gaseste intr-o pasa buna, pentru ca stiu sa profit de sansa ca sa o fac sa lucreze in beneficiul meu. Primesc o veste foarte buna si intalnesc persoana de care aveam nevoie pentru a duce mai departe o actiune importanta, sunt de-a dreptul fericita ca mi-au iesit toate atat de bine. Practic, trec prin locul potrivit in momentul potrivit pentru a intalni persoana potrivita gata sa-mi impartaseasca solutia la situatia ce ma framanta. Asa da!
Am mai multe variante la dispozitie pentru a porni spre un anumit tel, dar inca sunt indecisa care mi se potriveste, pentru ca parerile care se vehiculeaza in jur sunt extrem de variate. Mai trebuie sa mai stau si sa mai astept cateva zile, ca sa ascult toate aceste opinii, pentru ca voi descoperi printre ele si unele perfect compatibile cu propriile mele idei care vor completa imaginea creata. Nu ma grabesc asupra unui verdict final, mai cantaresc situatia, pentru ca vor mai aparea inca si alte informatii care pot rasturna tot ce am cladit inainte.

We looked into each other's eyes without deception or disguise. A silent message passed between your hungry heart was plainly seen.

marți, 2 noiembrie 2010

E destul de dificil uneori, dar merita!


Stiu ca zilnic sunt in fata unui nou inceput care ma entuziasmeaza la maximum, dar tocmai pentru ca imi place atat de mult ceea ce apare, scap din vedere o serie de aspecte care vor conta la reusita acestui drum. Neglijenta, superficialitatea, tendinta de a lua totul in gluma pot strica urmarile bune ale acestui nou inceput, deci concentrare, la ce am de facut. O atitudine infantila, in care sa cred ca tot ce zboara se mananca, nu e in beneficiul acestei noi actiuni si pot rata daca sunt atat de aiurita. So, wake up Adelina!
Se aude despre mine in medii la care nici nu speram vreodata sa acced. Oamenii din jurul meu pun mare pret pe parerile mele, considerand ca sunt omul cel mai bine pregatit, iar actiunile la care imi aduc direct contributia ajung la un nivel de care sunt mandra. Pot iesi in evidenta printr-o reusita de proportii, care ma poate lansa si mai sus in ierarhie. Vestea ca sunt o buna specialista se raspandeste repede datorita acestui moment de glorie.
Uneori nu sunt genul sa fiu atat de impulsiva si de nervoasa, dar ceva ma scoate foarte tare din sarite daca am o asemenea reactie. Noroc ca, de felul meu, sunt calma si toleranta, si reusesc sa ma linistesc repede, pentru ca furtunile pe care le declansez sunt ca cele dintr-un pahar de apa si-n plus nu are rost sa ma consum pentru orice nimic, pentru orice persoana proasta. Nu are rost sa pun la suflet surprizele neplacute care se ivesc azi de unde nici nu ma astept, pentru ca orice eveniment picat din senin in calea mea se va clarifica repede si maine nici nu va mai conta. Trec peste ceea ce imi irita momentele.
Chiar daca imi place sa ies in evidenta si sa ma folosesc de superioritate in anumite situatii, trebuie sa analizez cu cine imi permit sa fac pe desteapta, pentru ca nu toti vor tolera autoritatea cu care le vorbesc. In unele situatii, a fi dur si a lua masuri nu strica, pentru ca le retez unora cheful de a face ceva incorect, dar cei care nu au gresit cu nimic si sunt luati in colimator cu agresivitate ar putea suferi de pe urma atitudinii mele. Cantaresc cu atentie cu cine merita sa fiu severa, pentru ca am in preajma si oameni slabi care vor claca la primul afront.
Ma gandesc, cand eram genul de persoana care punea la suflet foarte usor un repros sau un atac dur, dar uit ca si eu faceam la fel in anumite circumstante. Nu iertam nicio eroare, oricat de mica ar fi fost, si luam masuri severe cu cei pe care-i gaseseam vinovati de tot felul de fleacuri. Deoarece, punand totul la suflet, fiind atat de dur atacata, credeam ca e bine si totusi orice fac, orice spun, o fac cu masura! Daca acum cineva intoarce foaia si imi raspunde cu aceeasi moneda, nu sufar profund, chiar daca nu inteleg ce am facut ca sa merit asemenea tratament. Nu e rautate, nici razbunare, e doar o lectie pentru a mi se arata ce efecte au uneori criticile mele. Imi plac astfel de divergente!
Iubirea e cel mai dulce balsam al oricarei zile, pentru ca nu mai conteaza ce se intampla pe alte planuri ale vietii mele daca inima mea este plina de emotii pozitive. Tot ce simt e la apogeu, emotiile dau in clocot. Pot fii indragostita de un loc, de o stare de lucruri sau de o persoana, nu are importanta, pentru ca investesc aceeasi pasiune in ceea ce imi place atat de mult. Ma simt rasfatata de tot ceea ce este in inima mea si gasesc peste tot un detaliu cat de mic care sa ma incante la maximum.
Dorul ma duce cu gandul la evenimente placute din trecut, spre una din perioadele in care m-am simtit cea mai fericita. De acolo, din alte vremuri, apare la lumina un detaliu care are sanse sa renasca la fel de intens ca atunci, si ma intorc, cumva, in acele timpuri. Scot de la naftalina o amintire frumoasa sau ma intalnesc cu o persoana de care ma leaga emotii puternice, momente de care nu am parte in fiecare zi. Tocmai datorita relatiei speciale cu trecutul, dar si datorita raritatii acestor momente, totul este emotionant.
Starea mea emotionala, ce e cu ea? Nu o pot lasa sa ajunga intr-un punct critic, fiind coplesita de griji si temeri ciudate, de parca as presimti ca urmeaza sa se intample ceva neplacut. Nici nu vreau sa ma gandesc ca nu pot dormi noaptea din cauza gandurilor negre si, in astfel de situatii, pana la o depresie nu mai e decat un pas. Am nevoie de o veste buna, de o sustinere sincera sau doar de o garantie ca totul va fii bine, pentru a-mi abate gandul de la aceste probleme. Slabiciunile si limitele proprii ies la iveala si ma fac sa-mi pierd increderea in mine. De aceea deseori e greu, iar uneori merita!