Percep experientele vietii ca o curgere a unui flux continuu emotional. Am un anumit nivel de putere de manipulare psihica si reusesc sa ii determin de multe ori pe cei din jur sa faca ceea ce doresc ei, facandu-le un bine. O gluma spusa la momentul nepotrivit poate avea efecte mai grave decat s-ar putea crede. Asta simt chiar azi, cand un amic mi-a aruncat o vorba fara sa-si dea seama ca ma va deranja foarte tare. Nu trebuie sa-i trec cu vederea grosolania si glumele nesarate, ci trebuie sa-i arat ca m-a jignit. Va incerca sa dreaga busuiocul dupa aceea, dar, daca a ajuns la coarda mea sensibila, greu se va sterge aceasta pata. Oricum, voi primi scuzele sale, daca vin in forma adecvata.
As putea spune ca am ratat o sansa excelenta, care nu mi se va oferi si a doua oara. E posibil sa fi dat cu piciorul pentru ca nu e ceea ce am asteptat. Pentru ca am impresia ca daca mai astept, s-ar putea ivi ceva mai bun, dar... eroare! Daca spun acum nu, adio, sansa va trece pe langa mine si va bate la poarta altcuiva. Sunt pe faza atunci cand se iveste oportunitatea, pentru ca asteptand mereu ceva mai bun sau altceva, ar fi in dezavantajul meu. Ce-i in mana nu-i minciuna!
Desi lucrurile au ajuns intr-un punct care ma multumeste, parca bucuria succesului este stirbita de o stare conflictuala in care nimeresc fara vina. Ori apar invidiosi care critica ceea ce am realizat, ori drumul pana la succes a fost presarat de piedici incat am nevoie, mai intai, de o pauza inainte de a spune clar ca am ajuns unde mi-am dorit. A meritat sa ma lupt cu obstacolele si cu inamicii? Oare roadele culese sunt pe placul meu, oare?.
Sentimentele mele sunt puse in balanta, de parca partenerul nu ar fi multumit de felul in care ma implic in viata de cuplu. Are impresia ca ascund ceva, ca nu ofer la fel de mult, dar el uita ca o relatie nu poate fi niciodata echitabila. Sunt momente cand unul iubeste mai mult, altele cand celalalt are nevoie de detasare, si acum eu sunt intr-una din fazele cand simt nevoia sa ma asez pe mine in prim plan, in defavoarea cuplului. Ar trebui sa fie mai intelegator si mai just in judecata, pentru ca ii raspund cu aceeasi moneda.
Credeam ca planul inceput va merge struna pana la capat, dar iata ca incep sa apara punctele slabe. Nu eram pregatita pentru astfel de hopuri, de aceea, cand ajung in impas, am senzatia ca totul se destrama, ca mi se inchide orice cale spre ce mi-am propus. Accept mersul lent si intrerupt spre rezultatele visate, pentru ca nimic nu se construieste peste noapte. Am de invatat ceva din toate aceste piedici si mai ales sa-mi descopar atu-urile la care nu pot avea acces decat in momente de criza, ca cele de acum.
M-am certat cu toata lumea, nu pentru ca au ei ceva cu mine, ci pentru ca nu ii inteleg. Parca vorbea fiecare pe alta limba, si aparusera neintelegeri de la orice fleacuri. La mijloc e o problema de comunicare, pentru ca fiecare porneste de la alte informatii ce tin de mentalitate sau de educatie. Printre cei cu care m-am certat si luat azi la harta sunt si persoane ori mult mai instruite, ori, dimpotriva, complet needucate, si nivelul de cunostinte la care are fiecare acces naste astfel de dispute.
Piedica ce imi taie azi elanul are la origine interventia nefasta a unui inamic care urmareste, prin acest obstacol, sa ma faca sa renunt. Continui sa lupt cu toate refuzurile si toate obstacolele de pe parcurs, pentru ca la capat ma va astepta o victorie impotriva inamicului care acum isi arata adevarata fata.
Sunt de invidiat pentru ideile practice pe care le expun si solutiile concrete pe care le descopar. Sunt un om de baza in orice activitate, ce incep termin cu brio. Atu-ul meu e...simtul pragmatic, trebuie sa recunosc, iesit din comun care ma poate ajuta sa ma apuc de treburi serioase care vor avea rezultate palpabile. Nu trebuie sa ma grabesc, pentru ca sunt constienta ca ceea ce incepe azi va necesita un drum ceva mai lung pana va ajunge la materializare, dar am rabdarea necesara parcurgerii acestui drum lung. Tot ceea ce promit acum, fac!
