Endless Summer...or a true Autumn?

Ma remarc usor prin personalitate si atitudine, pentru ca am ceva special ce ma ajuta sa ies in evidenta, imi place sa expun minciuni si adevaruri trunchiate. Si ma gandesc ca de fiecare data totul e de la zero, am inceput sa-mi scriu istoria. In adolescenta am fost considerata o copila intarziata, in tinerete o pustoaica necoapta, la maturitate o tanara imatura, si desi terorizata de timpuriu de obsesia imbatranirii, m-am dezmeticit venerabil peste noapte.
"Consumarea de datorii din vietile anterioare"-consider ca esecul este doar o intarziere temporara si o lectie importanta pe care trebuie sa o invat, sau sa o invatam cu totii. "Toata viata e un mix, e nevoie de tine sa incepi si de prieteni sa continue, dar te vei opri vreodata sa-l asculti?" Buna intrebarea, nu?
Privesc cu un pic de inconstienta viitorul, fara sa-mi iau masuri de precautie. Ma cam las la voia intamplarii si risc mult, pentru ca lipsa de informatii poate avea urmari periculoase, lasand loc de gafe puerile greu de reparat. Abordez o atitudine usor naiva in fata noului, ca un copil ce descopera cu uimire un lucru nou, dar daca nu ma concentrez mai mult la ce am de facut, as putea face o alegere gresita. Imi place sa fiu laudata, apreciata, admirata, pentru ca am un atu in plus fata de restul lumii care ma pune mai bine in valoare. Se vorbeste despre mine in termeni elogiosi pentru ca, la urma urmei, am ceva numai al meu pentru care sunt prea atent privita de catre ceilalti. Las modestia la o parte si arat ce stiu si cine sunt cu adevarat.
Daca sufletul meu nu e impacat din punct de vedere afectiv, pot gasi refugiul perfect in deliciile materiale ale vietii. Nu trebuie sa stau si sa-mi plang singuratatea acasa, ci iesind la cumparaturi, deoarece uneori shopping-ul poate fi surogatul perfect al fericirii.
Atmosfera este prielnica luarii unor hotarari capitale pentru binele familiei, se indreapta lucrurile cu ai mei parinti. Nu pot tine cont doar de dorintele mele, pentru ca e vorba aici de pareri diferite, de preferinte extrem de variate, pe care trebuie cumva sa le satisfac dintr-un foc.
Daca stau izolata si-mi torn cenusa in cap, nu rezolv nimic, pentru ca de actiune am eu nevoie acum. Ies din zona sumbra in care m-am retras si iau taurul de coarne, pentru ca o initiativa cat de mica de a schimba ceva din programul zilei, ma va ajuta sa revin la lumina mult mai usor. Trebuie sa ma lupt cu temerile proprii, cu grijile care nu ma lasa sa dorm, pentru ca sigur exista solutii la toate, dar nu le pot gasi daca stau in umbra.
Un eveniment pe care am sperat din tot sufletul ca il pot evita, finalmente se petrece. Efectele sale sunt neplacute si nu ma privesc numai pe mine. Sunt mai multe persoane prinse in acest impas si in loc sa iesim, sau sa depasim momentul, mai mult ne afundam. Influentele negative din anturaj sunt cel mai mare inamic, ca atare ar fi bine sa fug de mediile in care planeaza supararea.
Pentru ca ajung la finalul unei actiuni conform asteptarilor mele, se termina si vara, incep sa ma mai relaxez. Prea am stat ca pe ghimpi, concentrata la telul meu cel mare, dar acum, ca totul s-a asezat pe un fagas bun, rasuflu usurata. Totul revine la normal, pentru ca in asta a constat de fapt rezolvarea situatiei: printr-o clarificare a orizonturilor ce imi permite sa vad din nou pana departe cu optimism. Ma linistesc si ma simt bine...asteptand venirea toamnei, poate va fi ceva mult mai linistit decat vara, dar care nu as fi vrut sa se termine.
Sunt sceptica in privinta anotimpului ce ne intampina voios, voi deveni foarte stinghera printre oameni, de parca nu as mai cunoaste pe nimeni in jur. Parca am nimerit intr-un mediu total strain mie, unde nu voi gasi niciun subiect de conversatie sau niciun punct comun cu cei din jur pentru a incerca sa ma adaptez. Nu e genul meu sa ma comport atat de ciudat in medii aglomerate, dar de data aceasta am impresia ca voi deveni un intrus si toata lumea ma va privi cu suspiciune si un dram de rautate, asa-mi vad eu toamna mea....dar totusi, nici vorba: e doar curiozitate!
In urma cu cateva zile, nu m-am simtit in largul meu intr-un spatiu unde toata lumea ridica tonul si se certa de la orice fleac. Nici nu deschideam bine gura, ca au si sarit mai multi lupi pe mine si nu numai ca nu ma lasau sa-mi exprim parerea, dar ma judecau aspru si pentru fapte demult petrecute. Descopar cu aceasta ocazie ca am fost pandita, ca unii nu au uitat unele remarci mai severe pe care le-am facut si acum vor sa-mi ceara socoteala. N-am de ce sa-mi cer scuze!

Un lucru de nimic intre mijloc si tot

Depasesc cu brio un moment care, o vreme, m-a tinut blocata intr-o zona fara perspective. Ca sa trec peste acest moment, a fost nevoie de un sacrificiu si l-am acceptat la sfatul unor prieteni care au fost alaturi de mine. Acum toate se aseaza pe un fagas normal si sunt mandra de curajul meu de a urma sfaturile bune, dar prietenii mei sunt si mai mandri, pentru ca i-am ascultat. Cand singura nu stiam ce sa fac ca sa rezolv problema, chemam un prieten,ascultandu-i si urmandu-i sfaturile intocmai, deoarece vede lucrurile mai detasat decat mine.
Daca am o idee in care cred cu tarie, merita sa lupt pentru a o face ascultata si de ceilalti, dar nu trebuie sa apelez la agresivitate verbala sau alte atitudini violente, in niciun caz, ci sa caut argumentele forte care ma vor ajuta sa ies in fata. Trebuie sa fiu mai atenta la comunicare, la ceea ce spun, la forma in care transmit ideile mele, pentru ca se vor ivi suficienti inamici in zona gata sa contracareze tot ce spun eu, dar cu siguranta voi gasi mijlocul optim pentru a castiga respectul lumii si acceptul lor.
Cu calm si cu toleranta, orice problema poate fi rezolvata, ca atare nu ma grabesc sa gasesc solutii rapide, nici sa iau decizii pripite, pentru ca e nevoie de o analiza detasata pe indelete inainte de a alege ce e mai bine pentru mine.
Nu trebuie sa tintesc la lucruri imposibile, ci vreau sa incerc sa-mi mai ajustez marile teluri, ca sa nu alerg dupa himere pe care nu le pot ajunge. Da, merita sa am vise indraznete si sa stabilesc stacheta sus, dar alegand tinta cea mai inalta in functie de puterile mele, pot fi sau nu doborata. Nu vreau sa ma supraestimez, nu cer de la mine mai mult decat pot da, pentru ca rezultatele nu ar fi la nivelul asteptarilor mele si caderea... Propunandu-mi scopuri mai modeste, atingandu-le, si apoi mergand mai departe, din aproape in aproape spre etapele superioare.
Sunt mai prevazatoare si nu vreau sa mai las nimic la voia intamplarii pentru perioada urmatoare. Planificand de pe acum activitati de perspectiva, ce vor avea loc zilele sau saptamanile viitoare,as putea sa ma organizez si eu mai bine. Deoarece am nevoie sa iau unele masuri din timp pentru a le duce pe toate la indeplinire cu succes. Tocmai pentru ca stiu ce ma asteapta in curand, pot organiza mai bine timpul ramas pentru a nu a intra in panica pe ultima suta de metri. Fiind totusi fericita ca am un ragaz la dispozitie pentru a le pregati pe toate ca la carte!
Experienta acumulata anterior este sursa celor mai bune idei pentru a duce mai departe ce am inceput. Am mai trecut candva prin momente similare si m-am descurcat de minune, deci este de ajuns sa repet reteta de odinioara pentru a avea acum aceleasi succese. Posibil ca undeva in trecut sa se afle solutia problemei de acum: ori informatii invatate mai demult pe care abia acum le pot folosi eficient, ori persoane cunoscute candva la care pot apela acum cu incredere. Arunc deci o privire inapoi, rasfoind trecutul.
Un tel nou se naste in mintea mea si, desi e cale lunga pana va deveni realitate, as face tot posibilul sa grabesc lucrurile mai repede. Nu trebuie sa sar peste etape, nici sa scap din vedere detalii importante, ci sa incerc sa-mi domolesc entuziasmul si sa inaintez cu pasi mici, dar siguri. Ar fi trebuit sa invat deja cat de important este sa imi controlez energia in exces, pentru ca nici agresivitatea, nici impulsivitatea si nici graba nu fac bine scopului ales. Cineva mai matur ma poate trage de maneca si ma va critica pentru patima pe care o consum pentru ceva ce oricum se va cladi foarte lent.
Am oare alaturi persoane dragi? Cred ca sunt egoiste, intr-un fel sau altul ma obosesc cu problemele lor, dar uita cat de important este sa ma intrebe macar ce mai fac, eu tot ascultandu-le ofurile. Iti spun toate necazurile, dar nu au nimic de suflet de oferit pentru mine, o vorba, o morala, sau orice altceva ce poate sa ma intareasca si mai mult.
As putea avea si eu noroc de un prieten de nadejde care intervine in treburile mele exact cand am mai mare nevoie de ajutor? Se poate sa nu asteapte de la mine nimic? Poate fi un sprijin neconditionat, sincer, amical? In care pot avea incredere deplina si pentru ca detine si o informatie in plus sau ceva mai multa experienta decat mine in anumite privinte, am si multe de invatat datorita lui. Da, am stat si m-am gandit si se pare ca am. E un om deosebit, care imi castiga respectul si recunostinta prin ceea ce face pentru mine, si ceea ce pot face si eu pentru el, pentru prietenia noastra.
Am visat ca ma aflu intr-un loc de un romantism aparte unde ma simt bine, rasfatata de dragostea celor din jur, de peisaje superbe, de emotii intense. O pot descrie ca fiind o zi de vacanta in care soarele ma imbata cu caldura lui si tot ceea ce vad in jurul meu e motiv de maxima incantare. Ma las condusa de placeri si capricii, imi alint toate simturile cu tot ce-i mai bun si nimic nu ma bucura mai mult ca o bautura fina, o mancare buna, o muzica placuta si desigur cineva drag alaturi. E ca o zi de sarbatoare pe care o traiesc din plin....dar e doar un vis, presupun ca visele se pot realiza, nu?!?!?!
Trezindu-ma...contradictiile ma deruteaza, pentru ca primesc informatii foarte ciudate. Unii spun una, altii spun cu totul altceva si nu mai stiu pe cine sa ascult, pe cine sa cred. Daca mai am si eu opinii total diferite fata de cele vehiculate in jur, e si normal sa simt ca ma ratacesc si mai si in acest labirint de idei. Nu trebuie sa ma iau dupa oricine, pentru ca exista persoane in jur care-si dau cu parerea fara sa argumenteze cu nimic varianta propusa, deci sunt simple vorbe, doar ca sa se afle in treaba. Daca m-as lua dupa ele, as descoperi cat de superficiale si inutile erau ceea ce s-a dat sa fie cica adevarat....cica!
Se pare ca ma apropii de momentul in care voi fi nevoita sa iau o decizie, dar nici nu trebuie sa ma pripesc in a-mi exprima ultimul cuvant, nici sa tergiversez cat mai mult momentul. Daca ma conving si devin sigura ca am analizat situatia ferm pe toate partile, daca mai primesc si confirmari de la persoane mai mature care au trecut prin situatii similare, atunci voi fi pregatita sa trag linia finala, dar numai dupa ce consider ca am trecut in revista toate aspectele posibile. E o decizie ce va avea efecte pe termen lung, tocmai de aceea sunt atenta la alegerea facuta.
Pana la urma urmei va trebui sa stiu ce si cum...si sa nu irosesc energia. Vreau sa pornesc intr-o directie noua,sa nu scada la primul hop, pentru ca vreau sa reusesc sa-mi pastrez entuziasmul initial. Anticipand, as putea sa vad defecte, sa caut nod in papura, si sa renunt incet-incet la tot ceea ce mi-am dorit. De ce? Nu ar trebui sa renunt atat de usor, imi adun fortele ca sa depasesc impasul, pentru ca si piedicile au rolul lor: acela de a scoate la iveala trasaturi pe care nici eu nu stiam ca le am: rezistenta, ambitie, tenacitate, pentru a ajunge la acel scop greu de atins. Si vreau sa imi intiparesc in minte: We never gonna survive....unless we go a little crazy!