You gonna get me...

Simplicity in the redness of the sunshine almost in the middle of nowhere but now here....
Imi imaginez ceea ce ma reprezinta, deoarece doar asa pot sa ajung sa ma cunosc pe mine alaturi de tine.
Singurul lucrul de care ma tem si nu as vrea decat sa il infrunt...sunt eu. Aud cum ma strigi si intorc capul putin spre stanga, dandu-ma de gol ca de fapt vreau sa te si vad, nu numai sa te aud cum vii din urma si ma strigi, iar eu in continuare sa te ignor. Imi doresc sa ma intorc si sa vad cine esti si de ce te-am gasit asa de greu, de ce tocmai acum? Acum cand? Si ma invart incontinuu, intru intens prin cercul plin de vicii nule pentru toti, egale tuturor si pe sfarsite pentru toti.
Au mai trecut 4 zile si sunt nedormita indeajuns sa mai vreau sa mai tin ceea ce ma retine deseori unde nu trebuie, dar vreau sa fiu.
Faptul carui lucrui datorez atatea intrebari ce mi le pun si nici nu am gasit raspunsul ca deja ma intreb ce fac acum?
Ciudat? Da! Ignorant de nou? Intotdeauna!!!
Ce sa-i si faci...

Sunt oameni pentru care zeii au planuri speciale!

Imi place sa lipsesc cu zilele din viata mea! De ce oare? Deoarece fiind mai absenta, adica fara ganduri, fara planuri, fara frustrarile vesnice, fara gandurile ce curg infinit si intreband continuu, cautand ceea ce nu as gasi, fel si fel de raspunsuri care nu sunt indeajuns de bune sa-mi multumeasca curiozitatea nesatula de nou, ci doar in prezent sa fiu, ma fac sa cred ca pot, vreau, imi doresc, simt si experimentez ceea ce de multe ori nu imi dadeam voie, deoarece speculam si ma priveam ciudat, nu ma cunoasteam indeajuns de bine sa pot sa-mi dau liber imaginatiei. Cuvintele, au o puternica insemnatate pentru mine deoarece prin ele ma pot exprima, pot trai si pot visa, imi pot proteja sufletul, imi pot lasa mintea sa zburde in voie, exprimandu-se.
Esti cum vrei, daca tu iti propui!- un fel de siguranta ce mi-o pot oferi singura in ceea ce as vrea sa fac, sa concretizez pentru a-mi putea pune-n practica teoriile si aspiratiile mele asupra vietii. Aplicarea planurilor marete, atingerea telurilor propuse, scopul scuza mijloacele in maturizarea mea proprie, nevatamata inca dar usor puerila...
Ma pierd in intensitatea valorii umane, ma regasesc in 2-3 cuvinte expuse lumii, recastig increderea ce mi-am pierdut-o cu ajutorul vointei, ambitiei ca vreau sa schimb ceva in viata mea si repar ceea ce e gresit sau macar nu mai repet, ori mai bine spus incerc.
E deja aprilie, hah, am spus-o ca si cum acum se apropie ceva interesant in viata mea. Poate asa e, poate intuitia imi dicteaza si ma atentioneaza ca se va intampla ceva cu mine. Ciudat sentiment, dar placut, deoarece il accept.
Oscilez, pot sa pornesc cu ei in cap, sa mai deviez si pe drumul meu, dar ma intorc. Atata timp cat alimentez lumea cu ceea ce vor, vor cere sa realimentez, deci ei sunt dependenti de mine si de ceea ce spun eu. Eu detin controlul, am grija sa nu il pierd. Manipularea e foarte buna, deseori! Folosita corect, concret si cu masura. Dar totusi ignoranta isi baga coada, iar pasivitatea celor din jur ajunge la tine fiind sub forma de miserupism, ce il expui lor. Totul e ca un boomerang. Dai inapoi ceea ce primesti si totusi vina tot pe tine poate fi aruncata.
Ciudata eschivare avem noi, oamenii...