Maine e prima zi din restul vietii mele...

Maine vreau sa fie o zi riscanta pentru unele planuri, sa poata aparea o surpriza neplacuta care poate strica tot. Sa nu fiu pregatita pentru orice, mai ales pentru esecuri sau finaluri bruste de drum, dar nu trebuie sa privesc acest hop ca pe o pedeapsa sau ca pe un ghinion, ci ca pe o lectie buna de viata. Data viitoare, cand voi fi in aceeasi situatie, lucrurile vor merge mult mai bine pentru ca voi fi pusa in tema cu eventualele pericole ce pot aparea, pentru a le putea evita din timp.

O persoana aparent respectabila cred ca intervine in treburile mele, dar mai mult creeaza probleme decat sa ma ajute cu ceva. Nu ar trebui sa cred in promisiunile colaboratorilor, nici macar in ale celor mai maturi, cu experienta, pentru ca poate ma trimit pe carari care nu se potrivesc scopurilor mele. Analizez cu atentie informatiile care ajung la mine, pentru ca nu toate sunt corecte, sincere sau de ajutor, ci ma pot deruta si mai mult. Unele sunt chiar minciuni cu buna stiinta si rea vointa din partea celor care le emit. Lumeaaaa....nicicum nu e bine!

Sunt nemotivata si plictisita de felul in care evolueaza o anumita directie, dar maine primesc un impuls nou, care ma trimite direct la tinta propusa initial. Cand credeam ca nu se mai poate face nimic, lasand lucrurile sa cada in banal...primesc vestea de care aveam atat de multa nevoie pentru a-mi recapata energia si cheful. Repornesc in forta si totul evolueaza mult mai repede, de unde se vede ca aveam nevoie de un stimulent cat de mic pentru a depasi faza de apatie si dezinteres. Acum totul merge struna!

Imi aleg cu mai multa grija tovarasii de calatorie, de lucru sau de conversatie, pentru ca maine am o predilectie spre persoane ale caror influenta nu este tocmai placuta. Nu am niciun spor langa oameni care se plang intruna, care cauta scuze sa fuga de responsabilitate sau care ma trag inapoi cu tot felul de critici, deci sunt satula si am sa incerc sa fiu mai exigenta atunci cand accept pe cineva in preajma mea. Nu fac echipa buna cu oameni tristi, vulgari, singuri, pentru ca problema lor devine obsesie pentru ei si se poate ca sa ma faca sa bat pasul pe loc.

Vreau sa fiu de ajutor unui coleg aflat in impas, dar ajutorul trebuie oferit doar atunci cand este solicitat. Daca celalalt nu recunoaste ca ar avea nevoie de ajutor, interventia mea ar fi inutila, ba chiar si enervanta pentru un astfel de om plin de orgolii. Nu insist sa ofer sfaturi sau sa fac ceva in beneficiul altuia daca acesta nu vrea, ca sa nu-i consumi degeaba timpul si energia. Cand isi va da seama ca raspunsul la problema lui e la mine, ma va solicita, deci nu ma bag!

Ceea ce detin eu mental este contestata de o serie de oameni invidiosi pe mine, dar nu ma las eu doborata de acestia. Dimpotriva, cand vad ca am criticia, atat oameni cat si cuvinte, inseamna ca sunt valoroasa si trebuie sa tin la ideile mele pana in panzele albe. Totusi, ascult si parerile celorlalti, chiar daca par diametral opuse alor mele, pentru ca au si ei suficiente argumente pentru a se face auziti, doar ca eu sunt cu un cap deasupra lor si ma fac auzita mai usor. Agresivitatea lor nu ii ajuta sa isi impuna parerile, ci doar sa tulbure putin apele, dar pana la un punct au si ei dreptate. Trebuie sa-mi educ mai mult rabdarea, pentru ca unele lucruri si anumite chestii merg foarte lent si cu mari hopuri.

Pregatita oare pentru un hop greu de trecut, mai bine zis imposibil de trecut ce poate fi ca atare finalul brusc al unei etape?!?!? Vazand cu ochii mei cum tot ce am construit pana acum se darama, pentru ca nu am ales bine momentul in care am pornit sau nu am urmat caile corecte pentru a ajunge la ce mi-am propus?!?! E nevoie de un abandon, sa pun punct aici unei situatii, fara a mai incerca sa redresez nimic, pentru ca nu mai e in avantajul meu?!?!?! Un ramas bun categoric, un blocaj total sau destramarea completa a unui plan sunt decizii radicale pe care trebuie sa le iau pe loc.

Ma aflu intr-un anturaj marcat de conflicte si neintelegeri? Poate din cauza unei competitii care are ca scop final un premiu. Poate e si o motivatie materiala la capat, de aceea intru si eu in aceasta lupta pentru a obtine victoria. Pot fi printre primii in orice confruntare de idei sau de forte, pentru ca sunt bine pregatita si detin o energie de invidiat, cu care ii dau la o parte pe rivalii mei. Nu cred ca ma tem de conflicte, dimpotriva, gasesc in mine rezerve de ambitie care ma propulseaza direct in prima linie. As avea ceva de castigat si nu ma las pana nu obtin CEVA! Dar dupa cum am spus maine e prima zi din restul vietii mele....

It only hurts when you want to...

Atitudinea negativa a celor care imi tin companie nu ma ajuta deloc sa duc mai departe ce am inceput, ci bat pasul pe loc din cauza pesimismului sau a nemultumirilor emise de acestia in permanenta. Cum sa evoluezi intr-o companie ostila, care spune NU la orice? Nu ai cum si pierzi vremea din cauza unor astfel de tovarasi alaturi de care nu poti construi nimic. Daca ma prind intr-o pasa sensibila, ma vor face si pe mine sa renunt la orice initiativa, convinsa ca nu are sorti de izbanda. Lupta cu piedicile si suspiciunile altora.

In ciuda comentariilor acide pe marginea planurilor mele, nu ma las deloc invinsa de acestea. Se vor trezi intotdeauna inamici care sa vrea sa-mi puna bete in roate, dar la toate aceste obstacole e posibil sa ma motiveze si mai tare, ca o dovada a faptului ca ideile mele nasc controverse pentru ca sunt de calitate. Merg mai departe chiar si impotriva tuturor, daca e nevoie, pentru ca am toate sansele sa duc la capat ce am inceput. Nu ma astept la laude si aplauze, ci mai degraba la refuzuri si critici!

Povestesc despre trecutul meu, despre experienta acumulata, dar povestile mele nu sunt pe deplin crezute de cei din jur. Unii pun tot felul de intrebari care tradeaza mai degraba suspiciunea vis-a-vis de cele spuse de mine, lucru care ma poate deranja si jigni peste masura. Daca vreau sa ma laud cu reusitele mele de odinioara, aduc dovezi care sa sustina cele spuse, pentru ca cei care nu ma cunosc prea bine nu ma vor crede, ca dehhh asa e lumea. Daca trebuie sa-ti prezinti cv-ul in fata unei comisii, vino cu diplome si marturii negru pe alb care sa ateste nivelul atins anterior, si fel si fel de exemple.

Prietenii nu sunt intotdeauna corecti fata de gesturile mele de simpatie, ci pot profita de bunavointa mea. Primesc tot ce am eu de oferit, dar cand vine vorba sa ofere si ei ceva in schimb,sunt nedrepti si incep sa comenteze. Unii chiar stramba din nas atunci cand vii in ajutorul lor si incep sa gaseasca defecte la tot ce ai facut pentru ei. Ei ies dintr-un impas, scapa cu bine, iar feed-back-ul primit de la ei este sub asteptari. Nu spera ca lumea sa aplaude de fiecare data ajutorul tau, pentru ca profitorii vor uita imediat de tine.

Am un efect de balsam asupra unor prieteni care trec prin momente dificile. Stiu care sunt problemele lor si voi face in asa fel incat sa nu aduc nicio clipa vorba despre ceea ce ii doare pe ei cel mai mult in acest moment. Nu le pot rezolva eu necazurile, dar simpla sustinere morala si sufleteasca face mai mult decat orice alt ajutor. As reusi sa le abat gandurile negre si sa ii fac chiar sa zambeasca, redescoperind speranta undeva la orizont. Dau dovada ca le sunt un prieten de nadejde, dar si ei, probabil, au facut ceva similar pentru mine.

Daca as intalni pe cineva nou, as simti acea atractie instantanee, si daca l-as privi cu atentie in ochi pe cel care mi-a atras atentia, as observa ca si el e la fel de preocupat de intalnirea noastra, bizar! Totusi, suntem 2 straini...ce isi cunosc privirile...

Daca ai un palmares in spate si chiar daca valoarea ta este recunoscuta in mod oficial, redescoperi o serie de carcotasi care iti cauta defecte cu orice pret. Nu-mi pot pierde cumpatul si nu le dau satisfactie incercand sa le tin o predica usturatoare, ci imi pot demonstra superioritatea printr-o atitudine distanta, prin care ignor complet astfel de oameni. Eu raman acolo sus, la nivelul meu, nu ma cobor la nivelul unor nimicuri cae nu stiu decat sa critice si sa puna bete in roate celor care au ceva de spus in lume.

Banalitatea acestei zile nu ma deranjeaza deloc, dimpotriva, parca ma mai relaxez si eu putin. Ziua trece in goana,fara sa ramana nimic special in urma, doar o stare generala de liniste si confort interior, datorita odihnei acumulate. Mai raman cateva ore pe inserat la o iesire cu prietenii, pentru ca ziua este perfecta pentru comunicare si socializare printre cei cunoscuti.

Nu mai este o noutate caracterul meu calm si asezat care ma ajuta sa-mi pastrez firea in orice imprejurare. Nimic nu ma poate lua prin surprindere, chiar si cele mai socante vesti sau cele mai bruste aparitii nu ma lasa fara replica. Reusesc sa-mi adun foarte bine gandurile si sa iau de fiecare data decizii bune, fara riscul de a gresi. Sunt un exemplu de organizare si de detasare chiar si in cele mai neasteptate imprejurari, si felul meu rece de a privi lucrurile ii ajuta si pe altii sa se calmeze.

Timpul va avea cu totul alta greutate vinerea aceasta pe 19, pentru ca trece intr-un ritm pe care nu prea il inteleg. Intr-o zi se va elucida misterul acestei tergiversari ciudate, pentru ca practic mi se ofera un ragaz pe tava, totul e sa stiu sa ma folosesc de el. Nu-mi doresc sa sar peste acest interval, e o pauza benefica ce trebuie fructificata cumva, deci nu trebuie sa o las a se risipi. Daca nu utilizez orele pretioase de vineri, peste o vreme voi regreta ca am ratat sau am consumat aiurea momentul acesta. E un moment in care schimb prefixul...dar imi schimb si felul de a fi si cel de a deveni ceva, cineva, candva. Hah! Happy b-day to meeeeee!

Lumea larga este locul meu preferat, ma simt excelent departe de casa, printre straini, cu care reusesc sa comunic foarte usor. Sunt toata ziua pe drumuri, dar nimic nu-mi face mai mare placere ca socializarea si relationarea in medii aglomerate, unde am ocazia sa fiu ascultata de multa lume.

Finalul brusc la care ajung azi, pe altii i-ar fi luat prin surprindere si i-ar fi dezarmat, dar nu si pe mine, care privesc acest punct terminus ca pe o mare eliberare. E ca si cum as fi scapat de un stres, ca si cum s-ar fi rezolvat o mare problema pentru mine. Poate abia acum, dupa atata timp, ajung la concluzia unei activitati de lunga durata care mi-a consumat o mare parte a anului trecut, dar azi ajung la punctul final. Poate e un sfarsit cam in pripa, dar sunt multumita ca am ajuns aici.

Trebuie sa fiu mai atenta la sfaturile care mi se ofera pe tava sau la solutiile pe care le descopar din dialogul cu ceilalti, pentru ca una din informatiile care imi parvine printr-un intermediar are un rol important in planurile mele actuale,tind sa intuiesc astfel de lucruri. Daca sunt bloata intr-o situatie aparent fara iesire, dar apare in calea mea persoana potrivita care imi poate da un pont salvator la momentul optim. Vreau sa profit de vestea primita, pun in practica sfatul oferit, pentru ca lucrurile bune vin de la oamenii cu care intru in contact si care se arata foarte dispusi sa coopereze in avantajul meu. Ciudat nu?!?!?!