I can't have a universe without you entering into it...

.

Cand totul mi s-a parut de neinvins, am ajuns sa ma inving pe mine insumi. Trec prin momente dificile si am nevoie de prezenta ta mai mult ca oricand. Trebuie sa-mi demonstrezi ca esti alaturi de mine, pentru ca atunci cand ma stiu sustinuta din umbra, prind mai mult curaj sa infrunt anumite circumstante. Inteleg omul, parca ar fi supararile mele, dar ajut sa treaca mai usor peste acest impas. Intelegandu-ma pe mine, te pot sprijini, te imping de la spate, nu te critic, ci doar iti atribui critici, pentru ca ai nevoie de energia pozitiva pe care eu ti-o inspir, deoarece am nevoie si eu de un impuls sa pornesc in a face ceva, a crea, a trai, a simti, a iubi. Conversarea fata in fata isi are locul ei de cinste, dovedindu-ne a fi cheia succesului, pentru ca fiecare are dreptul sau la replica si sansa de a-si explica punctul de vedere in ochii celuilalt. Lumea nu e intotdeauna dreapta, deci nu astept ca tu sa observi ca ceea ce spun eu e corect, pentru ca viata e un continuu conflict de interese. Ceea ce mie mi se pare a fi nobil, altii tavalesc in noroi, ca atare sunt pregatita ca din confruntarea cu principiile extrem de variate ale oamenilor din jur, sa nu ies eu neaparat cea invingatoare, ci las pe altcineva. Cu sacrificiile de rigoare, pot oare sa ajung la scopul cel mai important pe care mi l-am propus? Dar stiu ca trebuie sa accept pe parcurs si diverse compromisuri. Nu e un drum lin spre tinta cea mare, ci voi fi de multe ori pusa in fata micilor umilinte? A esecurilor trecatoare, acceptand din cand in cand si infrangeri nedrepte? Dar atata timp cat stiu ca toate sunt obligatorii pe drumul meu catre marele premiu, consider ca merita sa le tolerez. Ele sunt pretul de platit pentru victoria finala si nu vor mai conta, nu le voi lua ca umilinte, nu le voi considera compromisuri, spun lucrurilor pe nume, dar recunosc ca sunt doar pasi facuti spre ceea ce imi doresc de la viata. Am reinviat din starea latenta ce am acumulat-o in decursul unui an, energia pierduta si mătrasita de stress-ul cotidian, imi place sa cred ca totusi, mai bine e acasa. Si da, imi place! Am devenit inumana, orice din ce ma atragea in trecut, nici nu le vad, le obiectez. Lucrurile care ajunsesem sa le fac, deseori m-au demascat lasandu-ma fara cuvinte. M-am aventurat intr-o stare straina de mine insumi. Traiesc si da, m-am indragostit, l-am cunoscut, l-am admirat pe ascuns, m-am imprietenit cu el, am vorbit despre, cum ar fi sa...ce putem face, sa ne bagam amandoi in acest amalgam al iubirii?!?! Da, efectiv DA! Ma indragostesc de el pe zi ce trece, din ce in ce mai mult, ma face sa cred ca poti face orice. Ii multumesc ca e alaturi de mine si ma invata sa iubesc, sa traiesc, sa-mi descopar sentimentele, sa nu mai fiu atat de inumana, mecanica, incapatanata, idolenta, ambigua, razvratita, atat de dependenta de independenta, ma invata sa fim DOI! Daca am o idee in care cred cu tarie, tu esti langa mine si ma asculti. Cu calm si cu toleranta, orice problema poate fi rezolvata, ca atare nu ma grabesc sa gasesc solutii rapide, nici sa iau decizii pripite, pentru ca e nevoie de o analiza detasata pe indelete inainte de a alege ce e mai bine pentru noi. Nu trebuie sa tintesc la lucruri imposibile, ci vreau sa incerc sa-mi mai ajustez marile teluri, ca sa nu alerg dupa himere pe care nu le pot ajunge. Da, merita sa am vise indraznete si sa stabilesc stacheta sus, dar alegand tinta cea mai inalta in functie de puterile mele, pot fi sau nu doborata. Nu vreau sa ma supraestimez, nu cer de la mine mai mult decat pot da, pentru ca rezultatele nu ar fi la nivelul asteptarilor mele si caderea... Propunandu-mi scopuri mai modeste, atingandu-le, si apoi mergand mai departe, din aproape in aproape spre etapele superioare. Sunt mult mai linistita stiindu-te langa mine si nu vreau sa mai las nimic la voia intamplarii pentru perioada urmatoare. Deoarece am nevoie sa iau unele masuri din timp pentru a le duce pe toate la indeplinire cu succes. Tocmai pentru ca stiu ce ne asteapta in curand, putem organiza mai bine timpul ramas pentru a nu a intra in panica pe ultima suta de metri. Posibil ca undeva in trecut sa se afle solutia problemei de acum ori informatii invatate mai demult pe care abia acum le pot folosi eficient, un tel nou se naste in mintea mea si, desi e cale lunga pana va deveni realitate, fac tot posibilul sa tin pasul cu tine. Nu trebuie sa sar peste etape, nici sa scap din vedere detalii importante, ci sa incerc sa-mi domolesc entuziasmul si sa inaintez cu pasi mici. Am invatat deja cat de important este sa imi controlez energia in exces, pentru ca nici agresivitatea, nici impulsivitatea si nici graba nu fac bine scopului ales. Am o nevoie fantastica de dragoste, de tandrete, de prezenta cuiva alaturi de mine si tin sa-I multumesc zilnic ca mi te-a scos in cale Sfantulu si Bunului Dumnezeu. Esti un om deosebit, pentru care mi-ai castigat respectul si recunostiinta prin ceea ce faci pentru mine, pentru tine, pentru noi. Ma aflu intr-un loc de un romantism aparte unde ma simt bine, rasfatata de dragostea ta, de peisaje superbe, de emotii intense. E ca o zi de vacanta in care soarele ma imbata cu caldura lui si tot ceea ce vad in jurul meu e motiv de maxima incantare. Ma las condusa de placeri si capricii, imi alinti toate simturile cu tot ce e mai bun si nimic nu ma bucura mai mult ca o mancare buna, o muzica placuta si desigur cineva drag alaturi. Energia cu care pornim intr-o directie noua ne propulseaza in a ne indeplini visurile, pentru ca reusim sa ne pastram entuziasmul initial. Evitam sa vedem defectele, sa cautam nod in papura, ori sa renuntam incet-incet la tot ceea ce ne-am dorit. Nu renuntam atat de usor, ne adunam fortele ca sa depasim viitoare impasuri, pentru ca si piedicile au rolul lor: acela de a scoate la iveala trasaturi pe care nici nu le stiam ca le avem: rezistenta, ambitie, tenacitate, pentru a ajunge la acel scop greu de atins. Te iubesc pentru ceea ce esti alaturi de NOI!