The Wonderland time finished!

Eu pastrez distanta in timp ce ii fac pe ceilalti sa se simta bine si sa rada de toate absurditatile trecatoare. Incerc sa imi mai moderez replicile acide si sa-mi cultiv diplomatia, am vederi conservatoare care sunt fara doar si poate logice. Par uneori puerile. Desi sunt o persoana expansiva care dau impresia ca ma aflu in alta lume, totusi e doar o impresie. Astfel, ceilalti ma considera paradoxala, deoarece alternez atitudinea imaginativa cu cea realista. Chiar daca ar insemna o repetitie nesfarsita a aceleiasi sarcini. Trebuie sa invat sa fiu mult mai realista in privinta propriei persoane. Este extrem de important sa acumulez cunostinte si sa-mi constientizez limitele. De asemenea, trebuie sa fac un efort pentru a-mi controla impulsurile egoiste. Prin adoptarea unei atitudini modeste, pot obtine succese remarcabile. Inteleg ca prima impresie conteaza si ca nu intotdeauna am o a doua sansa, trebuie sa ma feresc sa fiu luata de val de rabufnirile celor din jur cruciati si care starnesc antagonism, energie negativa si inevitabil esecuri.

I have a tremendous creativity inside of me. I didn`t start to use some of it! I won't let it pass without taking advantage of it. Using the other side of my brain for a little change. What do I do is less important than doing something. The simple act of creation unlocks the brain. Acknowledgment is enough to make me aware that each of us is present, albeit in different place, different time, and with occasional excuses from myself.

The irritating little setbacks...

Libertatea launtrica nu mi-o poate lua nimeni, nu se pierde niciodata, oricat de mult s-ar stradui ceilalti sa ma aduca, cica pe “drumul cel bun”. Toata lumea asteapta ceva de la mine, dar si viata asteapta de la mine sa fiu eu insumi si parca e cel mai greu lucru de realizat, nu-i asa? Mi se intampla sa nu mai stiu cine sunt vs. de cine ar trebui sa fiu! Ciudat, totul incepe sa ia o intorsatura mai mult sau mai putin agreabila.
Stiai ca persoana este intotdeauna mai mult decat comportamentul sau ca tu esti mai mult decat comportamentul tau. Stiai? Retine atunci. Esti mai mult decat depresia si suferinta ta. Ma intreb deseori, ce traiesc mai bine din mine? Partea buna sau partea rea? Nu ma pot uita in ochii care nu ma vad. Daca nici in ochii mei nu ma vad, cum voi putea vedea in ochii lui? E imposibil, voi culege numai dezamagiri pe drumul acesta.
Schimbarile mici duc la schimbari mari. Cum vreau sa arate viata mea? Ce fac azi, maine, in fiecare zi, ca viata mea sa arate asa cum imi doresc si visez, sa continui sa visez cu ochii deschisi?
Mda...daca eu singura nu ma pot face sa visez, nimeni, vreodata n-o sa ma faca sa urlu de fericire.
Oare e bine ca am acest asa-zis defect? Sinceritatea radicala. Eu nu pozez, ma arat asa cum sunt de la prima intalnire, poate de asta se si lipesc oamenii de mine. Nu arat ca ceilalti, inchisi, precauti, calculati, moderati, rigizi, eu sunt viata, tornada, vin, plec, fara sa te intreb. Ceilalti ma cauta. De ce? Fiindca indraznesc sa fac ce simt, fara sa-mi pese de ce zic ceilalti. Cunosc persoane care se intreaba mereu, ce-si imagineaza ceilalti despre ei, cand ceilalti nu fac decat sa te priveasca ca sa inteleaga ce gandesti tu despre ei. Nu-ntelegi ca nimanui nu-i pasa decat de el insusi? Oamenii traiesc dupa principiul placerii. Actioneaza ca sa traiasca placerea sau sa evite neplacerea. Atat. Ma intreb, cu ce te-ar ajuta sa stii ce gandesc ceilalti despre tine? Eu nu ma trezesc niciodata cu intrebarea asta dimineata. Putin imi pasa..
Sunt oameni ce-ti "fura" energia. Chiar si langa oameni calzi, iubitori, frumosi, plini de viata, dar totusi nu sta sau acopera-te ori mentine un zid in care sa poti sa treci numai tu limita, doara fiecare gandeste pentru el insusi, nu? Decat sa fii secatuit de energie si sa-ti transmita starea negativa caci degeaba sunt ei numai un zambet si un raset, ajungi sa te plafonezi in rutina si in a vedea in altii ceea ce ai putea fii tu. E mult mai placut sa fii tu insuti, decat sa fii cum trebuie.
Lasandu-mi imaginatia sa zboare si abilitatile sa mearga, pot invata multe despre mine si orice m-a limitat pana in clipa de acum...Scriu ceea ce imi vine in minte si ori prelucrez acum ori mai tarziu ca sa ii dau sens acestei zile, care am ales-o sa fie mai speciala decat cea de maine, deoarece e prezentul si putin imi pasa de viitor, iar maine voi face la fel, pana la urma urmei fiecare zi e speciala ca o traiesti azi, chiar daca azi a fost ieri si maine va fii azi. Hmmm...astept putin pana consider ca totul e pus intr-o lumina mai buna, mai practica, adica o mai gandesc si a doua oara, prea multa spontaneitate strica. Pot fii oare surprinsa de o simpla si noua diferenta in mine?

Inside of me...

Cand e in joc o actiune pe care EU am initiat-o si EU am dezvoltat-o, nu suport sa vina altii sa mi-o critice, de aceea imi apar munca si drepturile pana in panzele albe. Unii pun la indoiala eforturile mele, "esti prea naiva", altii considera ca nu am ales cel mai bun mijloc de a ajunge la rezultatele visate, oricum sunt convinsa ca am facut tot ce era corect. Argumentez unul din punctele mele de vedere, nu vreau sa ridic tonul fara motiv, pentru ca nu prin agresivitate voi castiga, ci prin dovezi incontestabile in favoarea mea.
Sunt oricand gata sa ofer cuiva un sfat sau o idee, totul e sa mi le ceara, pentru ca altfel ar suna doar ca o lectie pe care o dau, fara sa ma asculte nimeni.
Oboseala acumulata pe parcursul ultimelor zile lasa urme asupra psihicului meu, dar azi, duminica aceasta, mi-am reincarcat bateriile si la propriu si la figurat. Sunt nevoita sa am parte de mai multa odihna, ca atare n-ar fi rau sa dorm pana mai tarziu sau sa-mi ofer ca bonus un somn de dupa amiaza, deoarece somnul are efecte binefacatoare asupra mea, I love to sleep, who doesn`t?!?!? Extenuarea mi se poate citi pe chip si nu vreau sa-mi fac niciun plan, poate doar sa lenevesc ca altfel...sa fac ceva eforturi, nu voi avea niciun spor, ca atare mai bine las pe altadata. Azi mi se potriveste mai bine comoditatea si pasivitatea domestica.
Desi am un chef de discutii, de socializare, nu cred ca as avea parte de cei mai potriviti interlocutori. Parca ma si vad, din nou, nimeresc intr-un anturaj in care planeaza ostilitatea, tacerea pune stapanire peste toti incat e o povara si pentru mine sa pastrez atmosfera vie in astfel de medii si totusi imi place. Am un tonus viu care mobilizeaza pe toata lumea la mai multa actiune. Daca eu nu vreau sa intervin in acest spatiu cu aerul meu de copila tembela ori fiinta nenorocita cu chip de copila si cu dorinta de distractie, toti s-ar fi complacut intr-o liniste mohorata, ca atare sosirea mea seamana cu o raza de soare. Fara lipsa de modestie!
Dar duminica acestei zile, calmul se potriveste de minune cu lipsa mea de energie, se termina saptamana...incepe alta. Incat nu las monotonia sa profite de mine. Nu gandesc nimic deosebit, imi place rutina duminicala si maruntisurile de acasa, ba chiar ocupandu-ma de unele activitati banale pe care le-am tot amanat inainte, pentru ca nu aveam starea potrivita pentru asa ceva. Ma voi simti mult mai bine dupa ce le voi rezolva si pe acestea. E relaxant sa ma ocup de lucruri care nu ma obosesc, hehe...
Un mare noroc a aparut in calea mea si ma gaseste intr-o pasa buna, pentru ca stiu sa profit de sansa ca sa o fac sa lucreze in beneficiul meu. Primesc o veste foarte buna si intalnesc persoana de care aveam nevoie pentru a duce mai departe o actiune importanta, sunt de-a dreptul fericita ca mi-au iesit toate atat de bine. Practic, trec prin locul potrivit in momentul potrivit pentru a intalni persoana potrivita gata sa-mi impartaseasca solutia la situatia ce ma framanta. Asa da!
Am mai multe variante la dispozitie pentru a porni spre un anumit tel, dar inca sunt indecisa care mi se potriveste, pentru ca parerile care se vehiculeaza in jur sunt extrem de variate. Mai trebuie sa mai stau si sa mai astept cateva zile, ca sa ascult toate aceste opinii, pentru ca voi descoperi printre ele si unele perfect compatibile cu propriile mele idei care vor completa imaginea creata. Nu ma grabesc asupra unui verdict final, mai cantaresc situatia, pentru ca vor mai aparea inca si alte informatii care pot rasturna tot ce am cladit inainte.

We looked into each other's eyes without deception or disguise. A silent message passed between your hungry heart was plainly seen.

E destul de dificil uneori, dar merita!

Stiu ca zilnic sunt in fata unui nou inceput care ma entuziasmeaza la maximum, dar tocmai pentru ca imi place atat de mult ceea ce apare, scap din vedere o serie de aspecte care vor conta la reusita acestui drum. Neglijenta, superficialitatea, tendinta de a lua totul in gluma pot strica urmarile bune ale acestui nou inceput, deci concentrare, la ce am de facut. O atitudine infantila, in care sa cred ca tot ce zboara se mananca, nu e in beneficiul acestei noi actiuni si pot rata daca sunt atat de aiurita. So, wake up Adelina!
Se aude despre mine in medii la care nici nu speram vreodata sa acced. Oamenii din jurul meu pun mare pret pe parerile mele, considerand ca sunt omul cel mai bine pregatit, iar actiunile la care imi aduc direct contributia ajung la un nivel de care sunt mandra. Pot iesi in evidenta printr-o reusita de proportii, care ma poate lansa si mai sus in ierarhie. Vestea ca sunt o buna specialista se raspandeste repede datorita acestui moment de glorie.
Uneori nu sunt genul sa fiu atat de impulsiva si de nervoasa, dar ceva ma scoate foarte tare din sarite daca am o asemenea reactie. Noroc ca, de felul meu, sunt calma si toleranta, si reusesc sa ma linistesc repede, pentru ca furtunile pe care le declansez sunt ca cele dintr-un pahar de apa si-n plus nu are rost sa ma consum pentru orice nimic, pentru orice persoana proasta. Nu are rost sa pun la suflet surprizele neplacute care se ivesc azi de unde nici nu ma astept, pentru ca orice eveniment picat din senin in calea mea se va clarifica repede si maine nici nu va mai conta. Trec peste ceea ce imi irita momentele.
Chiar daca imi place sa ies in evidenta si sa ma folosesc de superioritate in anumite situatii, trebuie sa analizez cu cine imi permit sa fac pe desteapta, pentru ca nu toti vor tolera autoritatea cu care le vorbesc. In unele situatii, a fi dur si a lua masuri nu strica, pentru ca le retez unora cheful de a face ceva incorect, dar cei care nu au gresit cu nimic si sunt luati in colimator cu agresivitate ar putea suferi de pe urma atitudinii mele. Cantaresc cu atentie cu cine merita sa fiu severa, pentru ca am in preajma si oameni slabi care vor claca la primul afront.
Ma gandesc, cand eram genul de persoana care punea la suflet foarte usor un repros sau un atac dur, dar uit ca si eu faceam la fel in anumite circumstante. Nu iertam nicio eroare, oricat de mica ar fi fost, si luam masuri severe cu cei pe care-i gaseseam vinovati de tot felul de fleacuri. Deoarece, punand totul la suflet, fiind atat de dur atacata, credeam ca e bine si totusi orice fac, orice spun, o fac cu masura! Daca acum cineva intoarce foaia si imi raspunde cu aceeasi moneda, nu sufar profund, chiar daca nu inteleg ce am facut ca sa merit asemenea tratament. Nu e rautate, nici razbunare, e doar o lectie pentru a mi se arata ce efecte au uneori criticile mele. Imi plac astfel de divergente!
Iubirea e cel mai dulce balsam al oricarei zile, pentru ca nu mai conteaza ce se intampla pe alte planuri ale vietii mele daca inima mea este plina de emotii pozitive. Tot ce simt e la apogeu, emotiile dau in clocot. Pot fii indragostita de un loc, de o stare de lucruri sau de o persoana, nu are importanta, pentru ca investesc aceeasi pasiune in ceea ce imi place atat de mult. Ma simt rasfatata de tot ceea ce este in inima mea si gasesc peste tot un detaliu cat de mic care sa ma incante la maximum.
Dorul ma duce cu gandul la evenimente placute din trecut, spre una din perioadele in care m-am simtit cea mai fericita. De acolo, din alte vremuri, apare la lumina un detaliu care are sanse sa renasca la fel de intens ca atunci, si ma intorc, cumva, in acele timpuri. Scot de la naftalina o amintire frumoasa sau ma intalnesc cu o persoana de care ma leaga emotii puternice, momente de care nu am parte in fiecare zi. Tocmai datorita relatiei speciale cu trecutul, dar si datorita raritatii acestor momente, totul este emotionant.
Starea mea emotionala, ce e cu ea? Nu o pot lasa sa ajunga intr-un punct critic, fiind coplesita de griji si temeri ciudate, de parca as presimti ca urmeaza sa se intample ceva neplacut. Nici nu vreau sa ma gandesc ca nu pot dormi noaptea din cauza gandurilor negre si, in astfel de situatii, pana la o depresie nu mai e decat un pas. Am nevoie de o veste buna, de o sustinere sincera sau doar de o garantie ca totul va fii bine, pentru a-mi abate gandul de la aceste probleme. Slabiciunile si limitele proprii ies la iveala si ma fac sa-mi pierd increderea in mine. De aceea deseori e greu, iar uneori merita!

About...me?

Sunt oarecum serafica si fascinanta prin aerul de mister nativ. Ochii mei adanci par a privi in lumi aflate dincolo de inchipuirea voastra. Sunt nostalgici, încarcati de un dor angelic.
Nu sunt foarte vorbareata sau, daca vorbesc, sensurile sunt intotdeauna neclare, duale, neterminate, ca si cum astept sa le lamureasca altcineva. Apreciati-mi acest farmec personal dar fiti cu toate motoarele mentale in priza, pentru ca sigur acolo se afla o durere nespusa nimanui sau o sensibilitate ultragiata.
Presupun ca imi doresc sa fiu femeia tuturor romantismelor si a tuturor povestilor de dragoste ale lumii. Sunt fiinta tuturor confuziilor si a tuturor oboselilor, dar si a tuturor reveriilor si discretiilor posibile. Nu mint, pentru ca eu insumi nu deosebesc granita dintre un adevar si un neadevar, permanent atenta ca lumile mele interioare sa nu fie divulgate, asaltate, atacate.
Se pare ca opun rezistenta unui cuceritor venit dintr-o directie neasteptata, dar, în realitate, imi este frica de ceea ce nu cunosc. Ma pot culpabiliza zi de zi, asteptand in realitate complimente si certitudini ca inca mai sunt iubita si dorita. Din punct de vedere sentimental, ma zbat intre teama de pacat si teama de a fi parasita, motiv pentru care dragostea tinde sa fie mereu o noutate fascinanta pentru mine.
Acest aer de puritate, starea de nostalgie si miracolul de a fi foarte femeie sunt, pentru un adevarat cunoscator de oameni si, mai ales, pentru barbatul care stie sa descopere cu adevarat o femeie, atu-urile cuplului intim fuzionat intr-o iubire deopotriva terna si mistica, datorita careia fuziunea amoroasa poate dura la infinit sau ma va poate ajuta sa transcend limitele simpliste, aflandu-ma in ipostaza de A FI...cineva.

Listenin` to myself!

Ma simt intr-o stare in a-mi face deciziile pozitive privindu-mi putin sceptica viitorul in special cand realizez cat de departe am ajuns in momentul de fata. Prietenul la nevoie se cunoaste? Ce nevoie? Nevoia lui de a lua ceva de la, de pe tine? Cam DA! Pentru ca azi trebuia sa primesc o veste cu efect eliberator exact de la un astfel de prieten. Poate nici nu speram o asemenea surpriza, dar ma simt mult mai bine acum, dupa cele auzite. A trebuit sa mi se ofere o solutie salvatoare sau mai bine spus mi-a alungat o teama de pe suflet, pentru ca incepusem sa ma simt nesigura in lupta cu problemele. Noroc de el ca apare exact cand aveam nevoie de o alinare!
Nu trebuie sa mai gandesc prea mult atunci cand mi se ofera o sansa exceptionala, pentru ca daca incep sa-mi pun intrebari prea multe (daca e bine, daca e pentru mine, ce va aduce?) e posibil sa apara altul mai rapid care sa valorifice ocazia in succes, dar nu pentru mine. Nu ma intreaba nimeni daca sunt pregatita sa o primesc, ci cade plocon la poarta si numai de mine depinde cum stiu sa profit de ea, deci sunt pe faza, fara sa imi pun atatea intrebari.
Sunt inca puternica atasata de un eveniment din trecut care mi se pare esential pentru mine, chiar daca nu imi face bine sa stau blocata in acele vremuri. Nu pot trai la nesfarsit din amintiri, a venit vremea sa ma debarasez de acele detalii de odinioara care mi s-au agatat de suflet ca o obsesie. Trebuie sa iert, sa uit, sa sterg din memorie, sa trec mai departe, pentru ca prezentul are mai multe de oferit decat toate amintirile bune sau rele de demult. Poate abia acum, dupa luni sau ani de zile, reusesc sa repar o problema veche.
Piedica pe care mi-o pun inamicii azi in cale are efecte periculoase, cu riscul de a strica tot ceea ce am cladit cu atatea eforturi. Intentiile lor nu sunt deloc pozitive, cauza? Sa ma deruteze, (cu totii suntem asi la teorie si ne dam cu parerea, chiar daca e sau nu ceruta), sa ma determine sa gresesc? Poate asa voi calca singura stramb si voi declansa dezastrul, dar daca nu ma las influentata de zvonuri cu tenta negativa, cu siguranta depasesc impasul fara urmari. Totul e sa nu cad in plasa celor care vor sa ma vada infranta. Criza e prin preajma...
Veselie, intra in casa mea! Este o zi perfecta pentru a profita de orice motiv de bucurie, pentru ca o atmosfera de divertisment ar alunga toate problemele saptamanii.
Nervii s-au acumulat in mediul in care ma aflu si sunt gata sa dau in clocot. Oricat de intelegatoare as fi, de data aceasta chiar nu pot trece cu vederea un detaliu care nu-mi convine, si ma voi ridica contra parerilor celor din jur. Conflictele se incing de la orice, dar eu fac ca o opinie separata sa fie opusa tuturor. Mai bine, totusi ma retrag din acest razboi si astept momentul in care se vor aplana tensiunile si voi fi ascultata. La nervi, nimeni nu e dispus sa respecte parerile de alaturi.

Stralucesc si atrag atentia asupra mea prin atitudine, aspect si personalitate.
Ma gandesc ca am multe de facut, dar nu inca, nu detin forta de a porni acum. Consider ca e mai bine sa astept, sa vina o zi de luni....pentru ca un final de saptamana nu prea imi surade pentru a da startul unei actiuni, lenea-i la comanda. E simplu de prevazut ce as face daca nu astept momentul oportun, e ca si cum as porni cu o pauza, iar eu fiind genul de persoana care isi doreste ca ceva, odata inceput, sa mearga ca uns. Mai am cateva zile la dispozitie pentru a ma gandi asupra directiei optime de mers, dar nu las acest ragaz sa treaca degeaba. Analizez, caut solutii, ma informez.
Gandul imi zboara spre alte meleaguri de care sunt puternic atasata sentimental, as vrea sa evadez. Sunt in stare sa ma urc in masina si sa plec direct acolo, sau pana unde mi se termina energia de nou, o simpla trecere prin acel loc ar avea efecte miraculoase asupra tonusului meu.
Simt nevoia sa spun si altora despre planurile mele cele mai importante de viitor, pentru ca sunt mai nesigura din fire si imi doresc sa vad reactia celor care ma asculta. Daca voi vedea in ochii lor entuziasm, aprobare si optimism, voi avea curajul sa pun in aplicare toate aceste planuri, dar trebuie sa am grija cum le expun pe cele mai importante. Ca sa am din partea lor un feed-back entuziast, trebuie sa pun mai mult patos in descriere! Daca nesiguranta isi baga coada, nimeni nu va avea incredere...nici macar eu.
Remember...all I am offering is the truth, nothing more...

I want the best, the best or nothing!!!!

Ceea ce ar fi trebuit sa fie un ajutor binefacator, se dovedeste a fi mai degraba o povara pentru mine, deoarece cei care se ofera azi sa contribuie cu ceva la problemele mele, mai mult strica, nu, glumesc, chiar imi place si le multumesc, desigur. Mai bine, nu cred ca...m-as descurca singura. De multe ori, ideile altora sunt complet diferite fata de ale mele incat nu stiu ce sa fac: sa le accept sau sa refuz din start orice sprijin?
As vrea sa plec unde vad cu ochii, pentru ca am nevoie de o iesire undeva, departe de toate, ca de aer! Cum se va ivi o ocazie de a ma plimba, accept imediat, pentru ca imi doresc sa ma detasez de toate si unde ar fi mai potrivit decat in alt decor decat cel cu care sunt obisnuita. Au venit vesti de departe care ma bucura foarte mult, pentru ca se aduc la cunostiinta noutati, schimbari si noi inceputuri de la cei dragi.
Cand vine vorba de dovezi, e greu sa fie toate juste sau impartiale, pentru ca unii apeleaza si la marturii de ordin emotional, eu nu. Judecatile de valoare cele mai corecte sunt cele care tin cont de argumentele rationale, logice, obiective, si nicidecum de starile de moment ale sufletului, ca atare daca as fi obligata sa iau azi o decizie, o fac numai in urma unei analize detasate de orice impulsuri emotionale. Sunt persoana cea mai potrivita sa extraga concluzii la rece, fara influente din afara.
Familia este locul celor mai sensibile evenimente, dar ceea ce aflu azi de la rude tine mai mult de trecut. Retraiesc cu aceeasi intensitate un moment de demult care are inca o influenta puternica asupra mea, abia acum ajuns la urechile mele.
Discern varianta optima! Nu ma simt umilita, dar asta e lumea in care traiesc! Totul depinde de starea de spirit in care ma aflu in acest moment. Daca as fi intr-o pasa sensibila, in care orice afront m-ar afecta, ar fi foarte normal sa fac prea mult caz pentru...nimic. Mai bine tratez totul cu un dram de ironie si umor, pentru ca nu merita sa pun la suflet!
"Alege odata!" Deseori imi spun....
Nu pot combina si utilul si placutul dintr-un foc? Ca atare azi trebuie sa fac alegeri numai dupa considerente pragmatice. Va veni oare ziua cand ceea ce spune inima va fi mai important decat ceea ce transmite creierul? Dar de data aceasta e mai bine sa las logica si ratiunea sa discearna ce e mai bine pentru mine.
Preiau initiativa in mintea mea unde ma tergiversez prea mult. Creativitatea ma face sa vin cu solutii originale, cu idei noi, cu lucruri nemaifacute, ce ma scot sigur din banal si ajutandu-ma sa capat alt tonus. Greu va fi sa-i conving pe ceilalti ca merita, dar le dau exemplul personal ca schimbarea e benefica.
Trebuie sa fiu foarte atenta la propriile decizii. Love....you got to lose again! :D

Acum am sentimentul ca....

"Anyone who keeps the ability to see beauty never grows old."
(Franz Kafka)

Azi, 10.10.2010. Am o obsesie,imi place sa numar si secundele,sa mai descopar ce pot face intr-o secunda...mi se pare ceva fascinant,sunt o fixista, dar totodata si idealista.
Discutiile pe care le voi avea vor fi enervante, stresante sau pur si simplu degeaba.
Cred ca unul dintre cele mai triste aspecte la care se ajunge este ca ne putem lasa manipulati foarte usor chiar prin obiectul dorintelor noastre.
Fuga nu e o rezolvare, nu e condamnare la nefericire permanenta. Asta exista, si e tot o alegere.

Aleg în fiecare secunda sa fac sau sa nu fac ceva.

Aleg sa ma trezesc cu zâmbetul pe buze sau cu fata la cearsaf.

Aleg sa mananc cereale cu iaurt sau o cola si-un kebap.

Aleg sa fiu fericita, sau sa sufar, chiar daca o fac inconstient, fiindca undeva în trecut am suferit al naibii de tare si de mult, si am învatat de prea mica ca suferinta e un trai, o existenta pe care o împarti cu ceilalti. Pe naiba!!!! Pacatoase sfaturi ca ”n-o sa ajungi niciunde, oamenii sunt rai, viata e grea!!”
Daca eu am suferit nu înseamna ca si ceilalti trebuie sa sufere. Nu iti mai rapi identitatea, personalitatea, speranta, visul!!!
Se zice ca visul muta muntii din loc. Si asa este, mie mi-a dat putere sa ma ridic din pat, mi-a dat putere sa aleg obiceiuri sanatoase, creative, mi-a dat putere sa zâmbesc, mi-a dat putere sa merg înainte. Visul mi-a dat o viata!

Nu uita: "Tu esti doar o miscare neregulata prin lumea viselor pe care mi-am creat-o si in care traiesc!"

Cautand nuantele si umbrele unei situatii

Percep experientele vietii ca o curgere a unui flux continuu emotional. Am un anumit nivel de putere de manipulare psihica si reusesc sa ii determin de multe ori pe cei din jur sa faca ceea ce doresc ei, facandu-le un bine. O gluma spusa la momentul nepotrivit poate avea efecte mai grave decat s-ar putea crede. Asta simt chiar azi, cand un amic mi-a aruncat o vorba fara sa-si dea seama ca ma va deranja foarte tare. Nu trebuie sa-i trec cu vederea grosolania si glumele nesarate, ci trebuie sa-i arat ca m-a jignit. Va incerca sa dreaga busuiocul dupa aceea, dar, daca a ajuns la coarda mea sensibila, greu se va sterge aceasta pata. Oricum, voi primi scuzele sale, daca vin in forma adecvata.
As putea spune ca am ratat o sansa excelenta, care nu mi se va oferi si a doua oara. E posibil sa fi dat cu piciorul pentru ca nu e ceea ce am asteptat. Pentru ca am impresia ca daca mai astept, s-ar putea ivi ceva mai bun, dar... eroare! Daca spun acum nu, adio, sansa va trece pe langa mine si va bate la poarta altcuiva. Sunt pe faza atunci cand se iveste oportunitatea, pentru ca asteptand mereu ceva mai bun sau altceva, ar fi in dezavantajul meu. Ce-i in mana nu-i minciuna!
Desi lucrurile au ajuns intr-un punct care ma multumeste, parca bucuria succesului este stirbita de o stare conflictuala in care nimeresc fara vina. Ori apar invidiosi care critica ceea ce am realizat, ori drumul pana la succes a fost presarat de piedici incat am nevoie, mai intai, de o pauza inainte de a spune clar ca am ajuns unde mi-am dorit. A meritat sa ma lupt cu obstacolele si cu inamicii? Oare roadele culese sunt pe placul meu, oare?.
Sentimentele mele sunt puse in balanta, de parca partenerul nu ar fi multumit de felul in care ma implic in viata de cuplu. Are impresia ca ascund ceva, ca nu ofer la fel de mult, dar el uita ca o relatie nu poate fi niciodata echitabila. Sunt momente cand unul iubeste mai mult, altele cand celalalt are nevoie de detasare, si acum eu sunt intr-una din fazele cand simt nevoia sa ma asez pe mine in prim plan, in defavoarea cuplului. Ar trebui sa fie mai intelegator si mai just in judecata, pentru ca ii raspund cu aceeasi moneda.
Credeam ca planul inceput va merge struna pana la capat, dar iata ca incep sa apara punctele slabe. Nu eram pregatita pentru astfel de hopuri, de aceea, cand ajung in impas, am senzatia ca totul se destrama, ca mi se inchide orice cale spre ce mi-am propus. Accept mersul lent si intrerupt spre rezultatele visate, pentru ca nimic nu se construieste peste noapte. Am de invatat ceva din toate aceste piedici si mai ales sa-mi descopar atu-urile la care nu pot avea acces decat in momente de criza, ca cele de acum.
M-am certat cu toata lumea, nu pentru ca au ei ceva cu mine, ci pentru ca nu ii inteleg. Parca vorbea fiecare pe alta limba, si aparusera neintelegeri de la orice fleacuri. La mijloc e o problema de comunicare, pentru ca fiecare porneste de la alte informatii ce tin de mentalitate sau de educatie. Printre cei cu care m-am certat si luat azi la harta sunt si persoane ori mult mai instruite, ori, dimpotriva, complet needucate, si nivelul de cunostinte la care are fiecare acces naste astfel de dispute.
Piedica ce imi taie azi elanul are la origine interventia nefasta a unui inamic care urmareste, prin acest obstacol, sa ma faca sa renunt. Continui sa lupt cu toate refuzurile si toate obstacolele de pe parcurs, pentru ca la capat ma va astepta o victorie impotriva inamicului care acum isi arata adevarata fata.
Sunt de invidiat pentru ideile practice pe care le expun si solutiile concrete pe care le descopar. Sunt un om de baza in orice activitate, ce incep termin cu brio. Atu-ul meu e...simtul pragmatic, trebuie sa recunosc, iesit din comun care ma poate ajuta sa ma apuc de treburi serioase care vor avea rezultate palpabile. Nu trebuie sa ma grabesc, pentru ca sunt constienta ca ceea ce incepe azi va necesita un drum ceva mai lung pana va ajunge la materializare, dar am rabdarea necesara parcurgerii acestui drum lung. Tot ceea ce promit acum, fac!

Endless Summer...or a true Autumn?

Ma remarc usor prin personalitate si atitudine, pentru ca am ceva special ce ma ajuta sa ies in evidenta, imi place sa expun minciuni si adevaruri trunchiate. Si ma gandesc ca de fiecare data totul e de la zero, am inceput sa-mi scriu istoria. In adolescenta am fost considerata o copila intarziata, in tinerete o pustoaica necoapta, la maturitate o tanara imatura, si desi terorizata de timpuriu de obsesia imbatranirii, m-am dezmeticit venerabil peste noapte.
"Consumarea de datorii din vietile anterioare"-consider ca esecul este doar o intarziere temporara si o lectie importanta pe care trebuie sa o invat, sau sa o invatam cu totii. "Toata viata e un mix, e nevoie de tine sa incepi si de prieteni sa continue, dar te vei opri vreodata sa-l asculti?" Buna intrebarea, nu?
Privesc cu un pic de inconstienta viitorul, fara sa-mi iau masuri de precautie. Ma cam las la voia intamplarii si risc mult, pentru ca lipsa de informatii poate avea urmari periculoase, lasand loc de gafe puerile greu de reparat. Abordez o atitudine usor naiva in fata noului, ca un copil ce descopera cu uimire un lucru nou, dar daca nu ma concentrez mai mult la ce am de facut, as putea face o alegere gresita. Imi place sa fiu laudata, apreciata, admirata, pentru ca am un atu in plus fata de restul lumii care ma pune mai bine in valoare. Se vorbeste despre mine in termeni elogiosi pentru ca, la urma urmei, am ceva numai al meu pentru care sunt prea atent privita de catre ceilalti. Las modestia la o parte si arat ce stiu si cine sunt cu adevarat.
Daca sufletul meu nu e impacat din punct de vedere afectiv, pot gasi refugiul perfect in deliciile materiale ale vietii. Nu trebuie sa stau si sa-mi plang singuratatea acasa, ci iesind la cumparaturi, deoarece uneori shopping-ul poate fi surogatul perfect al fericirii.
Atmosfera este prielnica luarii unor hotarari capitale pentru binele familiei, se indreapta lucrurile cu ai mei parinti. Nu pot tine cont doar de dorintele mele, pentru ca e vorba aici de pareri diferite, de preferinte extrem de variate, pe care trebuie cumva sa le satisfac dintr-un foc.
Daca stau izolata si-mi torn cenusa in cap, nu rezolv nimic, pentru ca de actiune am eu nevoie acum. Ies din zona sumbra in care m-am retras si iau taurul de coarne, pentru ca o initiativa cat de mica de a schimba ceva din programul zilei, ma va ajuta sa revin la lumina mult mai usor. Trebuie sa ma lupt cu temerile proprii, cu grijile care nu ma lasa sa dorm, pentru ca sigur exista solutii la toate, dar nu le pot gasi daca stau in umbra.
Un eveniment pe care am sperat din tot sufletul ca il pot evita, finalmente se petrece. Efectele sale sunt neplacute si nu ma privesc numai pe mine. Sunt mai multe persoane prinse in acest impas si in loc sa iesim, sau sa depasim momentul, mai mult ne afundam. Influentele negative din anturaj sunt cel mai mare inamic, ca atare ar fi bine sa fug de mediile in care planeaza supararea.
Pentru ca ajung la finalul unei actiuni conform asteptarilor mele, se termina si vara, incep sa ma mai relaxez. Prea am stat ca pe ghimpi, concentrata la telul meu cel mare, dar acum, ca totul s-a asezat pe un fagas bun, rasuflu usurata. Totul revine la normal, pentru ca in asta a constat de fapt rezolvarea situatiei: printr-o clarificare a orizonturilor ce imi permite sa vad din nou pana departe cu optimism. Ma linistesc si ma simt bine...asteptand venirea toamnei, poate va fi ceva mult mai linistit decat vara, dar care nu as fi vrut sa se termine.
Sunt sceptica in privinta anotimpului ce ne intampina voios, voi deveni foarte stinghera printre oameni, de parca nu as mai cunoaste pe nimeni in jur. Parca am nimerit intr-un mediu total strain mie, unde nu voi gasi niciun subiect de conversatie sau niciun punct comun cu cei din jur pentru a incerca sa ma adaptez. Nu e genul meu sa ma comport atat de ciudat in medii aglomerate, dar de data aceasta am impresia ca voi deveni un intrus si toata lumea ma va privi cu suspiciune si un dram de rautate, asa-mi vad eu toamna mea....dar totusi, nici vorba: e doar curiozitate!
In urma cu cateva zile, nu m-am simtit in largul meu intr-un spatiu unde toata lumea ridica tonul si se certa de la orice fleac. Nici nu deschideam bine gura, ca au si sarit mai multi lupi pe mine si nu numai ca nu ma lasau sa-mi exprim parerea, dar ma judecau aspru si pentru fapte demult petrecute. Descopar cu aceasta ocazie ca am fost pandita, ca unii nu au uitat unele remarci mai severe pe care le-am facut si acum vor sa-mi ceara socoteala. N-am de ce sa-mi cer scuze!

Un lucru de nimic intre mijloc si tot

Depasesc cu brio un moment care, o vreme, m-a tinut blocata intr-o zona fara perspective. Ca sa trec peste acest moment, a fost nevoie de un sacrificiu si l-am acceptat la sfatul unor prieteni care au fost alaturi de mine. Acum toate se aseaza pe un fagas normal si sunt mandra de curajul meu de a urma sfaturile bune, dar prietenii mei sunt si mai mandri, pentru ca i-am ascultat. Cand singura nu stiam ce sa fac ca sa rezolv problema, chemam un prieten,ascultandu-i si urmandu-i sfaturile intocmai, deoarece vede lucrurile mai detasat decat mine.
Daca am o idee in care cred cu tarie, merita sa lupt pentru a o face ascultata si de ceilalti, dar nu trebuie sa apelez la agresivitate verbala sau alte atitudini violente, in niciun caz, ci sa caut argumentele forte care ma vor ajuta sa ies in fata. Trebuie sa fiu mai atenta la comunicare, la ceea ce spun, la forma in care transmit ideile mele, pentru ca se vor ivi suficienti inamici in zona gata sa contracareze tot ce spun eu, dar cu siguranta voi gasi mijlocul optim pentru a castiga respectul lumii si acceptul lor.
Cu calm si cu toleranta, orice problema poate fi rezolvata, ca atare nu ma grabesc sa gasesc solutii rapide, nici sa iau decizii pripite, pentru ca e nevoie de o analiza detasata pe indelete inainte de a alege ce e mai bine pentru mine.
Nu trebuie sa tintesc la lucruri imposibile, ci vreau sa incerc sa-mi mai ajustez marile teluri, ca sa nu alerg dupa himere pe care nu le pot ajunge. Da, merita sa am vise indraznete si sa stabilesc stacheta sus, dar alegand tinta cea mai inalta in functie de puterile mele, pot fi sau nu doborata. Nu vreau sa ma supraestimez, nu cer de la mine mai mult decat pot da, pentru ca rezultatele nu ar fi la nivelul asteptarilor mele si caderea... Propunandu-mi scopuri mai modeste, atingandu-le, si apoi mergand mai departe, din aproape in aproape spre etapele superioare.
Sunt mai prevazatoare si nu vreau sa mai las nimic la voia intamplarii pentru perioada urmatoare. Planificand de pe acum activitati de perspectiva, ce vor avea loc zilele sau saptamanile viitoare,as putea sa ma organizez si eu mai bine. Deoarece am nevoie sa iau unele masuri din timp pentru a le duce pe toate la indeplinire cu succes. Tocmai pentru ca stiu ce ma asteapta in curand, pot organiza mai bine timpul ramas pentru a nu a intra in panica pe ultima suta de metri. Fiind totusi fericita ca am un ragaz la dispozitie pentru a le pregati pe toate ca la carte!
Experienta acumulata anterior este sursa celor mai bune idei pentru a duce mai departe ce am inceput. Am mai trecut candva prin momente similare si m-am descurcat de minune, deci este de ajuns sa repet reteta de odinioara pentru a avea acum aceleasi succese. Posibil ca undeva in trecut sa se afle solutia problemei de acum: ori informatii invatate mai demult pe care abia acum le pot folosi eficient, ori persoane cunoscute candva la care pot apela acum cu incredere. Arunc deci o privire inapoi, rasfoind trecutul.
Un tel nou se naste in mintea mea si, desi e cale lunga pana va deveni realitate, as face tot posibilul sa grabesc lucrurile mai repede. Nu trebuie sa sar peste etape, nici sa scap din vedere detalii importante, ci sa incerc sa-mi domolesc entuziasmul si sa inaintez cu pasi mici, dar siguri. Ar fi trebuit sa invat deja cat de important este sa imi controlez energia in exces, pentru ca nici agresivitatea, nici impulsivitatea si nici graba nu fac bine scopului ales. Cineva mai matur ma poate trage de maneca si ma va critica pentru patima pe care o consum pentru ceva ce oricum se va cladi foarte lent.
Am oare alaturi persoane dragi? Cred ca sunt egoiste, intr-un fel sau altul ma obosesc cu problemele lor, dar uita cat de important este sa ma intrebe macar ce mai fac, eu tot ascultandu-le ofurile. Iti spun toate necazurile, dar nu au nimic de suflet de oferit pentru mine, o vorba, o morala, sau orice altceva ce poate sa ma intareasca si mai mult.
As putea avea si eu noroc de un prieten de nadejde care intervine in treburile mele exact cand am mai mare nevoie de ajutor? Se poate sa nu asteapte de la mine nimic? Poate fi un sprijin neconditionat, sincer, amical? In care pot avea incredere deplina si pentru ca detine si o informatie in plus sau ceva mai multa experienta decat mine in anumite privinte, am si multe de invatat datorita lui. Da, am stat si m-am gandit si se pare ca am. E un om deosebit, care imi castiga respectul si recunostinta prin ceea ce face pentru mine, si ceea ce pot face si eu pentru el, pentru prietenia noastra.
Am visat ca ma aflu intr-un loc de un romantism aparte unde ma simt bine, rasfatata de dragostea celor din jur, de peisaje superbe, de emotii intense. O pot descrie ca fiind o zi de vacanta in care soarele ma imbata cu caldura lui si tot ceea ce vad in jurul meu e motiv de maxima incantare. Ma las condusa de placeri si capricii, imi alint toate simturile cu tot ce-i mai bun si nimic nu ma bucura mai mult ca o bautura fina, o mancare buna, o muzica placuta si desigur cineva drag alaturi. E ca o zi de sarbatoare pe care o traiesc din plin....dar e doar un vis, presupun ca visele se pot realiza, nu?!?!?!
Trezindu-ma...contradictiile ma deruteaza, pentru ca primesc informatii foarte ciudate. Unii spun una, altii spun cu totul altceva si nu mai stiu pe cine sa ascult, pe cine sa cred. Daca mai am si eu opinii total diferite fata de cele vehiculate in jur, e si normal sa simt ca ma ratacesc si mai si in acest labirint de idei. Nu trebuie sa ma iau dupa oricine, pentru ca exista persoane in jur care-si dau cu parerea fara sa argumenteze cu nimic varianta propusa, deci sunt simple vorbe, doar ca sa se afle in treaba. Daca m-as lua dupa ele, as descoperi cat de superficiale si inutile erau ceea ce s-a dat sa fie cica adevarat....cica!
Se pare ca ma apropii de momentul in care voi fi nevoita sa iau o decizie, dar nici nu trebuie sa ma pripesc in a-mi exprima ultimul cuvant, nici sa tergiversez cat mai mult momentul. Daca ma conving si devin sigura ca am analizat situatia ferm pe toate partile, daca mai primesc si confirmari de la persoane mai mature care au trecut prin situatii similare, atunci voi fi pregatita sa trag linia finala, dar numai dupa ce consider ca am trecut in revista toate aspectele posibile. E o decizie ce va avea efecte pe termen lung, tocmai de aceea sunt atenta la alegerea facuta.
Pana la urma urmei va trebui sa stiu ce si cum...si sa nu irosesc energia. Vreau sa pornesc intr-o directie noua,sa nu scada la primul hop, pentru ca vreau sa reusesc sa-mi pastrez entuziasmul initial. Anticipand, as putea sa vad defecte, sa caut nod in papura, si sa renunt incet-incet la tot ceea ce mi-am dorit. De ce? Nu ar trebui sa renunt atat de usor, imi adun fortele ca sa depasesc impasul, pentru ca si piedicile au rolul lor: acela de a scoate la iveala trasaturi pe care nici eu nu stiam ca le am: rezistenta, ambitie, tenacitate, pentru a ajunge la acel scop greu de atins. Si vreau sa imi intiparesc in minte: We never gonna survive....unless we go a little crazy!

Get my move to move on...

Se apropie un eveniment de care imi este teama si mi se citeste pe chip framantarea si nesiguranta care pune stapanire pe mine. Sunt totusi pasiva in fata acelui moment pe care nu il pot nici evita, nici controla, si ma las la voia intamplarii, acceptand situatia ca atare. As putea schimba cursul evenimentelor daca as interveni mai ferm, dar nu ma simt in stare sa ma opun. E o atitudine de supunere umila in fata destinului sau doar comoditatea de a depune vreun efort?
Vestea proasta care cade azi in calea mea ca o bomba scoate la suprafata trasaturi de caracter ale unor persoane care ar trebui sa-mi atraga atentia asupra adevaratelor lor intentii. Descopar interventii negative ale unor falsi prieteni, aflu zvonuri care ma pun pe ganduri si pe moment mi se pare ca tot cerul cade pe umerii mei. Dupa ce voi iesi de sub influenta emotiilor nefaste, voi incepe sa recuperez totul pas cu pas, dar ma voi elibera si de relatiile care s-au dovedit a fi paguboase. Si carora le multumesc intr-un fel sau altul ca m-au schimbat, sau mai bine spus ca m-am schimbat cu ajutorul lor.
Discut despre iubire cu un aer sobru, pentru ca a venit vremea sa vad altfel lucrurile. Nu vreau sa arunc vorbe daca nu cred cu adevarat in ele, pentru ca tot eu ma pot lovi de ele si le voi lua sau nu in serios la un moment dat.
As vrea sa ma alatur unui grup mai larg de persoane pentru a construi impreuna un proiect important sau orice altceva care sa-mi ocupe timpul. Totul evolueaza bine si repede,in mintea mea, vor aparea primele roade ale colaborarii mele si imi place ca incep sa joc un rol important in acest colectiv.A venit vremea mea sa ma remarc prin idei geniale si un spirit de lider pe care nici nu credeam ca-l mai am!
Azi nu sunt neputincioasa si deprimata, pesimismul nu ma tine pe loc si atat timp cat nu am nici cea mai mica raza de lumina de care sa ma agat, astept ziua de maine cu mai mult soare sa fie mai multe raze. Nu ma impotmolesc intr-un punct mort de unde nimic nu se mai urneste, exista cale de mijloc, scopul scuza mijloacele.
Sunt oare multumita de roadele muncii mele si simt oare nevoia sa ma laud lumii cu tot ce am realizat in ultima perioada? Cu cat a fost mai complicat drumul pana la succes, cu cat a fost mai mare efortul meu, cu atat mai mult vreau sa povestesc mai aprins cele intamplate si astept aprecierile mele fata de mine insumi dar si a ascultatorilor mei. Merit felicitari, ce-i drept, dar tind uneori spre exagerare si infatuare, pentru a scoate mai mult in evidenta ce rol important am jucat in desfasurarea unor astfel de evenimente.
Nu ma pot astepta ca lumea sa-mi respecte nevoia de liniste si de odihna, pentru ca exact atunci cand mi-e lumea mai draga, apare un factor perturbator care da peste cap atmosfera tihnita. Ignor motivele de enervare, pentru ca sunt prea neinsemnate ca sa le acord prea multa atentie. Bucurandu-ma de lucrurile frumoase din jur si nu ma cramponez de cine stie ce obstacol minor sau de vreun carcotas care are ceva impotriva tuturor.
Si-n plus iubirea, bat-o vina ca iarasi ma intorc la ea, nu trebuie doar exprimata in cuvinte dulci si afirmatii lipsite si de o baza concreta care sa demonstreze intentiile. Trebuie sa-i arati clar celui drag cat de important/a este pentru tine si ce mult pret pui pe dragostea lui/ei.
Ziua de azi e atat de fluctuanta, incat imi place ca nimic nu e sigur. Tot ce pare sa se aseze acum pe un fagas aparent normal va cunoaste o rasturnare de situatie in ora urmatoare?!?! Nimic nu se mentine constant de la un capat la altul al zilei, deci vreau sa ma astept sa apara mereu o alta varianta. Poate mai buna, dar e enervant sa nu pot mentine nimic constant mai multa vreme, dar si incitant ceea ce ma face sa merg mai departe.
Competitia nu ma sperie, ci dimpotriva, ma motiveaza si mai mult sa arat de ce sunt in stare si sa ies in fata. Pot avea succes in orice actiune ce implica o confruntare de forte de pe pozitii de egalitate, pentru ca, spre deosebire de contra-candidatii mei, am un atu in plus: o energie constructiva pe care o canalizez spre reusita finala.
Privesc spre viitor cu mult optimism, pentru ca fac planuri marete alaturi de cei dragi care vor prinde contur in perioada urmatoare. Cu cat sunt mai sigura pe reusita finala, cu atat ma apropii mai repede de destinatia propusa, si deja incep sa ma bucur dupa ce apar primele rezultate. Ele anunta de fapt ca totul va iesi conform viselor mele.
"Now I only wake up, I smile to see how far I've come. When my mind stops thinking and my eyes stop blinking I know at the end is the END. Life is too short to throw it all away."

Imi place....mult!!! :D

I catch your eyes ,try not to smile
I track your style I feel your vibes
We have a drink then go outside
Talk for a while and then we kiss
And then we kiss … x2
We play the game we start to move
I feel my heart you feel the beat
I take your hand you turn down slow
We start to feel
It’s time…to go.

Tonight moon it will hit the sky
And it’s no surprise we’ll wake up with you
Right I shouldn’t compromise,I don’t have to think twice
What to do…

You got me hypnotized x3
So you know what to do
You got me hypnotized x3
So you know what to do

So we slide into the night and to the wild open flow
Oh stary eyes you see me glow so will I hide or will I show
You watch me dance I feel you move
You pull me near nothing to fear
We drifted outside,dream aside until we slide into the light

Tonight moon it will hit the sky
And it’s no surprise we’ll wake up with you
Right I shouldn’t compromise I don’t have to think twice
What to do ..

You got me hypnotized x3
So you know what to do
You got me hypnotized x3
So you know what to do …

http://www.youtube.com/watch?v=cqm-K-1v3Eo&feature=player_embedded#!

Diferenta care face...diferenta!

Am nevoie de liniste, totul in jur ma deranjeaza si imi vine sa injur. A mai trecut o luna si o infima parte din viata mea s-a devotat schimbarilor, infima fiind dar destul de absurd incat sa nu observ ceea ce ma face sa fiu fericita, ceea ce ma face sa rad si ceea ce ma face sa fiu...EU insumi. Imi place de mine cand nu mai sunt langa X, langa Y. Incep sa ma cunosc din nou! Incep sa imi dau seama ca a fost o pierdere de timp acea prietenie, dupa aceea urmatoarea, cica BEST FRIENDS, nu incerc sa aduc vreun atac asupra acelei persoane, sau sa ating vreo coarda sensibila. Vreau doar sa-mi expun gandurile, cine citeste, desigur ca poate a trecut prin asa ceva, poate nu....tot ce este posibil. Deci nicio aluzie asupra nimanui, doar ganduri ascunse ce vor sa fie puse in lumina.
Pun pariu ca si tu te-ai saturat de tine insuti alaturi de acei oameni care crezi ca ti-au fost prieteni, dar de fapt tu esti cel care a gresit, din spusele lor. Tu nu ai dreptul la o parere, la o contraargumentare, la nimic. Esti acuzat pe drept sau nu...dar indeajuns incat sa schimbe lucrurile, sa te schimbe pe tine insuti si sa iti dai seama ca timpul petrecut cu ei, nu a fost pierdut, dar e timpul sa spui stop si sa te rezumi doar la un simplu salut....si cam atat! Pentru ca pana la urma urmei, poti lasa orgoliul la o parte si saluti, chiar daca din partea opusa nu primesti nimic, lasi de la tine! Satula sunt de tot, de a ma ataca, de a ma supara din orice, de a pune la suflet orice. This is it? Or that`s it? Depinde de mine, depinde de ceea ce vreau sa fac...si imi doresc sa fac multe, sa tintesc cat mai sus. Sa stiu ca prietenii sunt doar "prieteni" sau mai bine spus...cunostiinte. Cu bune cu rele, nu am niciun regret! Dar cand e sa se umple paharul si depinde cine il varsa...se cam strica tot, nu? Sau e sfarsitul unui nou inceput..stii cum e? Diferenta intre a fi alaturi de cineva si doar de "a fi"...face diferenta.
Sunt constienta ca am greseli, ca am pacate, ca am de toate. Dar unii oameni chiar nu constientizeaza ca si ei sunt oameni, ca mine si ca restu` lumii? Chiar asa de greu e sa iti gasesti un/o prieten/a???? Ca restu`s doar cunostiinte, nu?

Concluzie?!?!?

Mult prea putin bun...intr-o mare de prost!
Pe zi ce trece absolut tot ma lasa rece! Nu mai am de gand sa ma mai implic nici macar intr-o simpla discutie de genul: Ce mai faci? Nu mai te-am vazut pe afara, de ce? Fel si fel de intrebari tampite si fara sens spuse pe un ton ironic si concluzionate tot de persoana care te intreaba, parca un dialog se poarta in doi, eu asa stiam! Ciudat, nu?!?! Tot felul de oameni ce incearca sa-ti intre pe sub piele, care nu iti mai lasa nici macar un sentiment de ura, sau un lucru marunt care sa te incante! Nu cred ca sunt singura care s-a saturat de astfel de oameni....prosti si proaste, proaste si prosti...prosti, prosti, prosti, prosti.
Nu mai exista nimeni care sa ma impresioneze? Astept ziua in care se va intampla asa ceva, dar cu siguranta cat de curand NU.
As fi multumita daca in aceasta vara mi se va indeplini ceea ce imi doresc, ceea ce vreau, ceea ce va trebui sa se intample! Sa intalnesc, sa cunosc multe persoane.....sa vad daca mai e cale de iesire din aceasta tara numita Meltenia, sa stiu ca pot discuta cu X-ulescu orice, dar sa fie discutie!
Imi e dor de zilele in care orice cearta, orice impacare...orice suparare,orice nimic....dupa ce se intampla iti dadeai seama ca a fost un fleac....te face mai tare, usor-usor iti construiesti visele, fericirea ce a trecut, trece si va trece pe langa mine, pe langa toti...si uneori mai avem cazuri fericite sa o mai prindem din mers, o mai lasam sa treaca si totusi ne bucuram de ea cand e prezenta.
Unde? Cand? De ce? Cum? Pana unde? Incotro? Intrebari multe la care vreau sa le gasesc raspunsul, dar intrebare sa inceapa cu aceste cuvinte, sa pot sa trag concluzia ca in aceasta lume...in aceasta tara, in orasul meu mai exista un lucru pe care astept sa-l descopar, sa ma uimeasca si sa pot sa imi sterg zambetul fals pentru a zambi adevarat! Oare cand? Acum, de maine e prima zi din restul vietii mele.
E timpul pentru o schimbare majora...fapte, nu fapte vorbite! Happy me, lucky me....stiu ca sunt ceea ce voi deveni! Imbin si combin prezentul cu viitorul.
Pentru ca stiu ca azi e acum si maine e azi....caci intervine trecutul si ziua de maine ce a fost azi e de fapt in viitor, daca privesc cu 2 zile in urma....

Maine e prima zi din restul vietii mele...

Maine vreau sa fie o zi riscanta pentru unele planuri, sa poata aparea o surpriza neplacuta care poate strica tot. Sa nu fiu pregatita pentru orice, mai ales pentru esecuri sau finaluri bruste de drum, dar nu trebuie sa privesc acest hop ca pe o pedeapsa sau ca pe un ghinion, ci ca pe o lectie buna de viata. Data viitoare, cand voi fi in aceeasi situatie, lucrurile vor merge mult mai bine pentru ca voi fi pusa in tema cu eventualele pericole ce pot aparea, pentru a le putea evita din timp.

O persoana aparent respectabila cred ca intervine in treburile mele, dar mai mult creeaza probleme decat sa ma ajute cu ceva. Nu ar trebui sa cred in promisiunile colaboratorilor, nici macar in ale celor mai maturi, cu experienta, pentru ca poate ma trimit pe carari care nu se potrivesc scopurilor mele. Analizez cu atentie informatiile care ajung la mine, pentru ca nu toate sunt corecte, sincere sau de ajutor, ci ma pot deruta si mai mult. Unele sunt chiar minciuni cu buna stiinta si rea vointa din partea celor care le emit. Lumeaaaa....nicicum nu e bine!

Sunt nemotivata si plictisita de felul in care evolueaza o anumita directie, dar maine primesc un impuls nou, care ma trimite direct la tinta propusa initial. Cand credeam ca nu se mai poate face nimic, lasand lucrurile sa cada in banal...primesc vestea de care aveam atat de multa nevoie pentru a-mi recapata energia si cheful. Repornesc in forta si totul evolueaza mult mai repede, de unde se vede ca aveam nevoie de un stimulent cat de mic pentru a depasi faza de apatie si dezinteres. Acum totul merge struna!

Imi aleg cu mai multa grija tovarasii de calatorie, de lucru sau de conversatie, pentru ca maine am o predilectie spre persoane ale caror influenta nu este tocmai placuta. Nu am niciun spor langa oameni care se plang intruna, care cauta scuze sa fuga de responsabilitate sau care ma trag inapoi cu tot felul de critici, deci sunt satula si am sa incerc sa fiu mai exigenta atunci cand accept pe cineva in preajma mea. Nu fac echipa buna cu oameni tristi, vulgari, singuri, pentru ca problema lor devine obsesie pentru ei si se poate ca sa ma faca sa bat pasul pe loc.

Vreau sa fiu de ajutor unui coleg aflat in impas, dar ajutorul trebuie oferit doar atunci cand este solicitat. Daca celalalt nu recunoaste ca ar avea nevoie de ajutor, interventia mea ar fi inutila, ba chiar si enervanta pentru un astfel de om plin de orgolii. Nu insist sa ofer sfaturi sau sa fac ceva in beneficiul altuia daca acesta nu vrea, ca sa nu-i consumi degeaba timpul si energia. Cand isi va da seama ca raspunsul la problema lui e la mine, ma va solicita, deci nu ma bag!

Ceea ce detin eu mental este contestata de o serie de oameni invidiosi pe mine, dar nu ma las eu doborata de acestia. Dimpotriva, cand vad ca am criticia, atat oameni cat si cuvinte, inseamna ca sunt valoroasa si trebuie sa tin la ideile mele pana in panzele albe. Totusi, ascult si parerile celorlalti, chiar daca par diametral opuse alor mele, pentru ca au si ei suficiente argumente pentru a se face auziti, doar ca eu sunt cu un cap deasupra lor si ma fac auzita mai usor. Agresivitatea lor nu ii ajuta sa isi impuna parerile, ci doar sa tulbure putin apele, dar pana la un punct au si ei dreptate. Trebuie sa-mi educ mai mult rabdarea, pentru ca unele lucruri si anumite chestii merg foarte lent si cu mari hopuri.

Pregatita oare pentru un hop greu de trecut, mai bine zis imposibil de trecut ce poate fi ca atare finalul brusc al unei etape?!?!? Vazand cu ochii mei cum tot ce am construit pana acum se darama, pentru ca nu am ales bine momentul in care am pornit sau nu am urmat caile corecte pentru a ajunge la ce mi-am propus?!?! E nevoie de un abandon, sa pun punct aici unei situatii, fara a mai incerca sa redresez nimic, pentru ca nu mai e in avantajul meu?!?!?! Un ramas bun categoric, un blocaj total sau destramarea completa a unui plan sunt decizii radicale pe care trebuie sa le iau pe loc.

Ma aflu intr-un anturaj marcat de conflicte si neintelegeri? Poate din cauza unei competitii care are ca scop final un premiu. Poate e si o motivatie materiala la capat, de aceea intru si eu in aceasta lupta pentru a obtine victoria. Pot fi printre primii in orice confruntare de idei sau de forte, pentru ca sunt bine pregatita si detin o energie de invidiat, cu care ii dau la o parte pe rivalii mei. Nu cred ca ma tem de conflicte, dimpotriva, gasesc in mine rezerve de ambitie care ma propulseaza direct in prima linie. As avea ceva de castigat si nu ma las pana nu obtin CEVA! Dar dupa cum am spus maine e prima zi din restul vietii mele....

It only hurts when you want to...

Atitudinea negativa a celor care imi tin companie nu ma ajuta deloc sa duc mai departe ce am inceput, ci bat pasul pe loc din cauza pesimismului sau a nemultumirilor emise de acestia in permanenta. Cum sa evoluezi intr-o companie ostila, care spune NU la orice? Nu ai cum si pierzi vremea din cauza unor astfel de tovarasi alaturi de care nu poti construi nimic. Daca ma prind intr-o pasa sensibila, ma vor face si pe mine sa renunt la orice initiativa, convinsa ca nu are sorti de izbanda. Lupta cu piedicile si suspiciunile altora.

In ciuda comentariilor acide pe marginea planurilor mele, nu ma las deloc invinsa de acestea. Se vor trezi intotdeauna inamici care sa vrea sa-mi puna bete in roate, dar la toate aceste obstacole e posibil sa ma motiveze si mai tare, ca o dovada a faptului ca ideile mele nasc controverse pentru ca sunt de calitate. Merg mai departe chiar si impotriva tuturor, daca e nevoie, pentru ca am toate sansele sa duc la capat ce am inceput. Nu ma astept la laude si aplauze, ci mai degraba la refuzuri si critici!

Povestesc despre trecutul meu, despre experienta acumulata, dar povestile mele nu sunt pe deplin crezute de cei din jur. Unii pun tot felul de intrebari care tradeaza mai degraba suspiciunea vis-a-vis de cele spuse de mine, lucru care ma poate deranja si jigni peste masura. Daca vreau sa ma laud cu reusitele mele de odinioara, aduc dovezi care sa sustina cele spuse, pentru ca cei care nu ma cunosc prea bine nu ma vor crede, ca dehhh asa e lumea. Daca trebuie sa-ti prezinti cv-ul in fata unei comisii, vino cu diplome si marturii negru pe alb care sa ateste nivelul atins anterior, si fel si fel de exemple.

Prietenii nu sunt intotdeauna corecti fata de gesturile mele de simpatie, ci pot profita de bunavointa mea. Primesc tot ce am eu de oferit, dar cand vine vorba sa ofere si ei ceva in schimb,sunt nedrepti si incep sa comenteze. Unii chiar stramba din nas atunci cand vii in ajutorul lor si incep sa gaseasca defecte la tot ce ai facut pentru ei. Ei ies dintr-un impas, scapa cu bine, iar feed-back-ul primit de la ei este sub asteptari. Nu spera ca lumea sa aplaude de fiecare data ajutorul tau, pentru ca profitorii vor uita imediat de tine.

Am un efect de balsam asupra unor prieteni care trec prin momente dificile. Stiu care sunt problemele lor si voi face in asa fel incat sa nu aduc nicio clipa vorba despre ceea ce ii doare pe ei cel mai mult in acest moment. Nu le pot rezolva eu necazurile, dar simpla sustinere morala si sufleteasca face mai mult decat orice alt ajutor. As reusi sa le abat gandurile negre si sa ii fac chiar sa zambeasca, redescoperind speranta undeva la orizont. Dau dovada ca le sunt un prieten de nadejde, dar si ei, probabil, au facut ceva similar pentru mine.

Daca as intalni pe cineva nou, as simti acea atractie instantanee, si daca l-as privi cu atentie in ochi pe cel care mi-a atras atentia, as observa ca si el e la fel de preocupat de intalnirea noastra, bizar! Totusi, suntem 2 straini...ce isi cunosc privirile...

Daca ai un palmares in spate si chiar daca valoarea ta este recunoscuta in mod oficial, redescoperi o serie de carcotasi care iti cauta defecte cu orice pret. Nu-mi pot pierde cumpatul si nu le dau satisfactie incercand sa le tin o predica usturatoare, ci imi pot demonstra superioritatea printr-o atitudine distanta, prin care ignor complet astfel de oameni. Eu raman acolo sus, la nivelul meu, nu ma cobor la nivelul unor nimicuri cae nu stiu decat sa critice si sa puna bete in roate celor care au ceva de spus in lume.

Banalitatea acestei zile nu ma deranjeaza deloc, dimpotriva, parca ma mai relaxez si eu putin. Ziua trece in goana,fara sa ramana nimic special in urma, doar o stare generala de liniste si confort interior, datorita odihnei acumulate. Mai raman cateva ore pe inserat la o iesire cu prietenii, pentru ca ziua este perfecta pentru comunicare si socializare printre cei cunoscuti.

Nu mai este o noutate caracterul meu calm si asezat care ma ajuta sa-mi pastrez firea in orice imprejurare. Nimic nu ma poate lua prin surprindere, chiar si cele mai socante vesti sau cele mai bruste aparitii nu ma lasa fara replica. Reusesc sa-mi adun foarte bine gandurile si sa iau de fiecare data decizii bune, fara riscul de a gresi. Sunt un exemplu de organizare si de detasare chiar si in cele mai neasteptate imprejurari, si felul meu rece de a privi lucrurile ii ajuta si pe altii sa se calmeze.

Timpul va avea cu totul alta greutate vinerea aceasta pe 19, pentru ca trece intr-un ritm pe care nu prea il inteleg. Intr-o zi se va elucida misterul acestei tergiversari ciudate, pentru ca practic mi se ofera un ragaz pe tava, totul e sa stiu sa ma folosesc de el. Nu-mi doresc sa sar peste acest interval, e o pauza benefica ce trebuie fructificata cumva, deci nu trebuie sa o las a se risipi. Daca nu utilizez orele pretioase de vineri, peste o vreme voi regreta ca am ratat sau am consumat aiurea momentul acesta. E un moment in care schimb prefixul...dar imi schimb si felul de a fi si cel de a deveni ceva, cineva, candva. Hah! Happy b-day to meeeeee!

Lumea larga este locul meu preferat, ma simt excelent departe de casa, printre straini, cu care reusesc sa comunic foarte usor. Sunt toata ziua pe drumuri, dar nimic nu-mi face mai mare placere ca socializarea si relationarea in medii aglomerate, unde am ocazia sa fiu ascultata de multa lume.

Finalul brusc la care ajung azi, pe altii i-ar fi luat prin surprindere si i-ar fi dezarmat, dar nu si pe mine, care privesc acest punct terminus ca pe o mare eliberare. E ca si cum as fi scapat de un stres, ca si cum s-ar fi rezolvat o mare problema pentru mine. Poate abia acum, dupa atata timp, ajung la concluzia unei activitati de lunga durata care mi-a consumat o mare parte a anului trecut, dar azi ajung la punctul final. Poate e un sfarsit cam in pripa, dar sunt multumita ca am ajuns aici.

Trebuie sa fiu mai atenta la sfaturile care mi se ofera pe tava sau la solutiile pe care le descopar din dialogul cu ceilalti, pentru ca una din informatiile care imi parvine printr-un intermediar are un rol important in planurile mele actuale,tind sa intuiesc astfel de lucruri. Daca sunt bloata intr-o situatie aparent fara iesire, dar apare in calea mea persoana potrivita care imi poate da un pont salvator la momentul optim. Vreau sa profit de vestea primita, pun in practica sfatul oferit, pentru ca lucrurile bune vin de la oamenii cu care intru in contact si care se arata foarte dispusi sa coopereze in avantajul meu. Ciudat nu?!?!?!