Ma remarc usor prin personalitate si atitudine, pentru ca am ceva special ce ma ajuta sa ies in evidenta, imi place sa expun minciuni si adevaruri trunchiate. Si ma gandesc ca de fiecare data totul e de la zero, am inceput sa-mi scriu istoria. In adolescenta am fost considerata o copila intarziata, in tinerete o pustoaica necoapta, la maturitate o tanara imatura, si desi terorizata de timpuriu de obsesia imbatranirii, m-am dezmeticit venerabil peste noapte.
"Consumarea de datorii din vietile anterioare"-consider ca esecul este doar o intarziere temporara si o lectie importanta pe care trebuie sa o invat, sau sa o invatam cu totii. "Toata viata e un mix, e nevoie de tine sa incepi si de prieteni sa continue, dar te vei opri vreodata sa-l asculti?" Buna intrebarea, nu?
Privesc cu un pic de inconstienta viitorul, fara sa-mi iau masuri de precautie. Ma cam las la voia intamplarii si risc mult, pentru ca lipsa de informatii poate avea urmari periculoase, lasand loc de gafe puerile greu de reparat. Abordez o atitudine usor naiva in fata noului, ca un copil ce descopera cu uimire un lucru nou, dar daca nu ma concentrez mai mult la ce am de facut, as putea face o alegere gresita. Imi place sa fiu laudata, apreciata, admirata, pentru ca am un atu in plus fata de restul lumii care ma pune mai bine in valoare. Se vorbeste despre mine in termeni elogiosi pentru ca, la urma urmei, am ceva numai al meu pentru care sunt prea atent privita de catre ceilalti. Las modestia la o parte si arat ce stiu si cine sunt cu adevarat.
Daca sufletul meu nu e impacat din punct de vedere afectiv, pot gasi refugiul perfect in deliciile materiale ale vietii. Nu trebuie sa stau si sa-mi plang singuratatea acasa, ci iesind la cumparaturi, deoarece uneori shopping-ul poate fi surogatul perfect al fericirii.
Atmosfera este prielnica luarii unor hotarari capitale pentru binele familiei, se indreapta lucrurile cu ai mei parinti. Nu pot tine cont doar de dorintele mele, pentru ca e vorba aici de pareri diferite, de preferinte extrem de variate, pe care trebuie cumva sa le satisfac dintr-un foc.
Daca stau izolata si-mi torn cenusa in cap, nu rezolv nimic, pentru ca de actiune am eu nevoie acum. Ies din zona sumbra in care m-am retras si iau taurul de coarne, pentru ca o initiativa cat de mica de a schimba ceva din programul zilei, ma va ajuta sa revin la lumina mult mai usor. Trebuie sa ma lupt cu temerile proprii, cu grijile care nu ma lasa sa dorm, pentru ca sigur exista solutii la toate, dar nu le pot gasi daca stau in umbra.
Un eveniment pe care am sperat din tot sufletul ca il pot evita, finalmente se petrece. Efectele sale sunt neplacute si nu ma privesc numai pe mine. Sunt mai multe persoane prinse in acest impas si in loc sa iesim, sau sa depasim momentul, mai mult ne afundam. Influentele negative din anturaj sunt cel mai mare inamic, ca atare ar fi bine sa fug de mediile in care planeaza supararea.
Pentru ca ajung la finalul unei actiuni conform asteptarilor mele, se termina si vara, incep sa ma mai relaxez. Prea am stat ca pe ghimpi, concentrata la telul meu cel mare, dar acum, ca totul s-a asezat pe un fagas bun, rasuflu usurata. Totul revine la normal, pentru ca in asta a constat de fapt rezolvarea situatiei: printr-o clarificare a orizonturilor ce imi permite sa vad din nou pana departe cu optimism. Ma linistesc si ma simt bine...asteptand venirea toamnei, poate va fi ceva mult mai linistit decat vara, dar care nu as fi vrut sa se termine.
Sunt sceptica in privinta anotimpului ce ne intampina voios, voi deveni foarte stinghera printre oameni, de parca nu as mai cunoaste pe nimeni in jur. Parca am nimerit intr-un mediu total strain mie, unde nu voi gasi niciun subiect de conversatie sau niciun punct comun cu cei din jur pentru a incerca sa ma adaptez. Nu e genul meu sa ma comport atat de ciudat in medii aglomerate, dar de data aceasta am impresia ca voi deveni un intrus si toata lumea ma va privi cu suspiciune si un dram de rautate, asa-mi vad eu toamna mea....dar totusi, nici vorba: e doar curiozitate!
In urma cu cateva zile, nu m-am simtit in largul meu intr-un spatiu unde toata lumea ridica tonul si se certa de la orice fleac. Nici nu deschideam bine gura, ca au si sarit mai multi lupi pe mine si nu numai ca nu ma lasau sa-mi exprim parerea, dar ma judecau aspru si pentru fapte demult petrecute. Descopar cu aceasta ocazie ca am fost pandita, ca unii nu au uitat unele remarci mai severe pe care le-am facut si acum vor sa-mi ceara socoteala. N-am de ce sa-mi cer scuze!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu