Sunt oarecum serafica si fascinanta prin aerul de mister nativ. Ochii mei adanci par a privi in lumi aflate dincolo de inchipuirea voastra. Sunt nostalgici, încarcati de un dor angelic.
Nu sunt foarte vorbareata sau, daca vorbesc, sensurile sunt intotdeauna neclare, duale, neterminate, ca si cum astept sa le lamureasca altcineva. Apreciati-mi acest farmec personal dar fiti cu toate motoarele mentale in priza, pentru ca sigur acolo se afla o durere nespusa nimanui sau o sensibilitate ultragiata.
Presupun ca imi doresc sa fiu femeia tuturor romantismelor si a tuturor povestilor de dragoste ale lumii. Sunt fiinta tuturor confuziilor si a tuturor oboselilor, dar si a tuturor reveriilor si discretiilor posibile. Nu mint, pentru ca eu insumi nu deosebesc granita dintre un adevar si un neadevar, permanent atenta ca lumile mele interioare sa nu fie divulgate, asaltate, atacate.
Se pare ca opun rezistenta unui cuceritor venit dintr-o directie neasteptata, dar, în realitate, imi este frica de ceea ce nu cunosc. Ma pot culpabiliza zi de zi, asteptand in realitate complimente si certitudini ca inca mai sunt iubita si dorita. Din punct de vedere sentimental, ma zbat intre teama de pacat si teama de a fi parasita, motiv pentru care dragostea tinde sa fie mereu o noutate fascinanta pentru mine.
Acest aer de puritate, starea de nostalgie si miracolul de a fi foarte femeie sunt, pentru un adevarat cunoscator de oameni si, mai ales, pentru barbatul care stie sa descopere cu adevarat o femeie, atu-urile cuplului intim fuzionat intr-o iubire deopotriva terna si mistica, datorita careia fuziunea amoroasa poate dura la infinit sau ma va poate ajuta sa transcend limitele simpliste, aflandu-ma in ipostaza de A FI...cineva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu