"Anyone who keeps the ability to see beauty never grows old."
(Franz Kafka)
Azi, 10.10.2010. Am o obsesie,imi place sa numar si secundele,sa mai descopar ce pot face intr-o secunda...mi se pare ceva fascinant,sunt o fixista, dar totodata si idealista.
Discutiile pe care le voi avea vor fi enervante, stresante sau pur si simplu degeaba.
Cred ca unul dintre cele mai triste aspecte la care se ajunge este ca ne putem lasa manipulati foarte usor chiar prin obiectul dorintelor noastre.
Fuga nu e o rezolvare, nu e condamnare la nefericire permanenta. Asta exista, si e tot o alegere.
Aleg în fiecare secunda sa fac sau sa nu fac ceva.
Aleg sa ma trezesc cu zâmbetul pe buze sau cu fata la cearsaf.
Aleg sa mananc cereale cu iaurt sau o cola si-un kebap.
Aleg sa fiu fericita, sau sa sufar, chiar daca o fac inconstient, fiindca undeva în trecut am suferit al naibii de tare si de mult, si am învatat de prea mica ca suferinta e un trai, o existenta pe care o împarti cu ceilalti. Pe naiba!!!! Pacatoase sfaturi ca ”n-o sa ajungi niciunde, oamenii sunt rai, viata e grea!!”
Daca eu am suferit nu înseamna ca si ceilalti trebuie sa sufere. Nu iti mai rapi identitatea, personalitatea, speranta, visul!!!
Se zice ca visul muta muntii din loc. Si asa este, mie mi-a dat putere sa ma ridic din pat, mi-a dat putere sa aleg obiceiuri sanatoase, creative, mi-a dat putere sa zâmbesc, mi-a dat putere sa merg înainte. Visul mi-a dat o viata!
Nu uita: "Tu esti doar o miscare neregulata prin lumea viselor pe care mi-am creat-o si in care traiesc!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu