Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 5 iunie 2010

Get my move to move on...


Se apropie un eveniment de care imi este teama si mi se citeste pe chip framantarea si nesiguranta care pune stapanire pe mine. Sunt totusi pasiva in fata acelui moment pe care nu il pot nici evita, nici controla, si ma las la voia intamplarii, acceptand situatia ca atare. As putea schimba cursul evenimentelor daca as interveni mai ferm, dar nu ma simt in stare sa ma opun. E o atitudine de supunere umila in fata destinului sau doar comoditatea de a depune vreun efort?
Vestea proasta care cade azi in calea mea ca o bomba scoate la suprafata trasaturi de caracter ale unor persoane care ar trebui sa-mi atraga atentia asupra adevaratelor lor intentii. Descopar interventii negative ale unor falsi prieteni, aflu zvonuri care ma pun pe ganduri si pe moment mi se pare ca tot cerul cade pe umerii mei. Dupa ce voi iesi de sub influenta emotiilor nefaste, voi incepe sa recuperez totul pas cu pas, dar ma voi elibera si de relatiile care s-au dovedit a fi paguboase. Si carora le multumesc intr-un fel sau altul ca m-au schimbat, sau mai bine spus ca m-am schimbat cu ajutorul lor.
Discut despre iubire cu un aer sobru, pentru ca a venit vremea sa vad altfel lucrurile. Nu vreau sa arunc vorbe daca nu cred cu adevarat in ele, pentru ca tot eu ma pot lovi de ele si le voi lua sau nu in serios la un moment dat.
As vrea sa ma alatur unui grup mai larg de persoane pentru a construi impreuna un proiect important sau orice altceva care sa-mi ocupe timpul. Totul evolueaza bine si repede,in mintea mea, vor aparea primele roade ale colaborarii mele si imi place ca incep sa joc un rol important in acest colectiv.A venit vremea mea sa ma remarc prin idei geniale si un spirit de lider pe care nici nu credeam ca-l mai am!
Azi nu sunt neputincioasa si deprimata, pesimismul nu ma tine pe loc si atat timp cat nu am nici cea mai mica raza de lumina de care sa ma agat, astept ziua de maine cu mai mult soare sa fie mai multe raze. Nu ma impotmolesc intr-un punct mort de unde nimic nu se mai urneste, exista cale de mijloc, scopul scuza mijloacele.
Sunt oare multumita de roadele muncii mele si simt oare nevoia sa ma laud lumii cu tot ce am realizat in ultima perioada? Cu cat a fost mai complicat drumul pana la succes, cu cat a fost mai mare efortul meu, cu atat mai mult vreau sa povestesc mai aprins cele intamplate si astept aprecierile mele fata de mine insumi dar si a ascultatorilor mei. Merit felicitari, ce-i drept, dar tind uneori spre exagerare si infatuare, pentru a scoate mai mult in evidenta ce rol important am jucat in desfasurarea unor astfel de evenimente.
Nu ma pot astepta ca lumea sa-mi respecte nevoia de liniste si de odihna, pentru ca exact atunci cand mi-e lumea mai draga, apare un factor perturbator care da peste cap atmosfera tihnita. Ignor motivele de enervare, pentru ca sunt prea neinsemnate ca sa le acord prea multa atentie. Bucurandu-ma de lucrurile frumoase din jur si nu ma cramponez de cine stie ce obstacol minor sau de vreun carcotas care are ceva impotriva tuturor.
Si-n plus iubirea, bat-o vina ca iarasi ma intorc la ea, nu trebuie doar exprimata in cuvinte dulci si afirmatii lipsite si de o baza concreta care sa demonstreze intentiile. Trebuie sa-i arati clar celui drag cat de important/a este pentru tine si ce mult pret pui pe dragostea lui/ei.
Ziua de azi e atat de fluctuanta, incat imi place ca nimic nu e sigur. Tot ce pare sa se aseze acum pe un fagas aparent normal va cunoaste o rasturnare de situatie in ora urmatoare?!?! Nimic nu se mentine constant de la un capat la altul al zilei, deci vreau sa ma astept sa apara mereu o alta varianta. Poate mai buna, dar e enervant sa nu pot mentine nimic constant mai multa vreme, dar si incitant ceea ce ma face sa merg mai departe.
Competitia nu ma sperie, ci dimpotriva, ma motiveaza si mai mult sa arat de ce sunt in stare si sa ies in fata. Pot avea succes in orice actiune ce implica o confruntare de forte de pe pozitii de egalitate, pentru ca, spre deosebire de contra-candidatii mei, am un atu in plus: o energie constructiva pe care o canalizez spre reusita finala.
Privesc spre viitor cu mult optimism, pentru ca fac planuri marete alaturi de cei dragi care vor prinde contur in perioada urmatoare. Cu cat sunt mai sigura pe reusita finala, cu atat ma apropii mai repede de destinatia propusa, si deja incep sa ma bucur dupa ce apar primele rezultate. Ele anunta de fapt ca totul va iesi conform viselor mele.
"Now I only wake up, I smile to see how far I've come. When my mind stops thinking and my eyes stop blinking I know at the end is the END. Life is too short to throw it all away."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu