Simplicity in the redness of the sunshine almost in the middle of nowhere but now here....
Imi imaginez ceea ce ma reprezinta, deoarece doar asa pot sa ajung sa ma cunosc pe mine alaturi de tine.
Singurul lucrul de care ma tem si nu as vrea decat sa il infrunt...sunt eu. Aud cum ma strigi si intorc capul putin spre stanga, dandu-ma de gol ca de fapt vreau sa te si vad, nu numai sa te aud cum vii din urma si ma strigi, iar eu in continuare sa te ignor. Imi doresc sa ma intorc si sa vad cine esti si de ce te-am gasit asa de greu, de ce tocmai acum? Acum cand? Si ma invart incontinuu, intru intens prin cercul plin de vicii nule pentru toti, egale tuturor si pe sfarsite pentru toti.
Au mai trecut 4 zile si sunt nedormita indeajuns sa mai vreau sa mai tin ceea ce ma retine deseori unde nu trebuie, dar vreau sa fiu.
Faptul carui lucrui datorez atatea intrebari ce mi le pun si nici nu am gasit raspunsul ca deja ma intreb ce fac acum?
Ciudat? Da! Ignorant de nou? Intotdeauna!!!
Ce sa-i si faci...
Ai condei, Dedelina.. :)
RăspundețiȘtergere