Joc un rol important in mediul in care ma aflu, de parca as deveni un fel de profesor pentru toti. Oricine imi cere sfatul are numai de invatat de la mine, pentru ca sunt dornica sa impartasesc si altora din experienta mea. Sunt de parere ca nimic din ce am acumulat in viata la modul teoretic nu imi apartine ci si eu, la randul meu, am primit de la altii, ca atare acelasi lucru trebuie sa fac si eu: sa transmit mai departe. E o placere sa descopar oameni avizi de cunoastere in jurul meu care abia asteapta de la mine o idee sau o indrumare.
Tot ceea ce fac nu are efecte imediate, ci descopar la ce a ajutat tot efortul meu de acum, abia peste o vreme. Unele lucruri se construiesc lent, cu multa rabdare si cu un consum mare de energie, dar pretuiesc rabdarea, constienta ca nu ma pot opune timpului. Ma concentrez serios la ce am inceput, fara sa ma grabesc sa ajung la rezultate rapide.
Amintirile mele devin punctul central al atentiei, pentru ca undeva in trecut a avut loc un eveniment care are o insemnatate acum, in prezent. Stau, pe loc, ma detasez de problemele actuale si concentrandu-ma la vremurile de demult, rezolv mai bine totul, ma gandesc la ziua cand am cunoscut o anumita persoana sau am primit o anumita informatie, deoarece in acest moment de inceput, voi gasi raspunsul la intrebarea principala a acestei perioade. Memoria este unul din atu-urile mele, incat pot rasfoi prin tot ce am acumulat de-a lungul anilor ca intr-o carte, pana ce ajung la capitolul care ma intereseaza, eu.
Trebuie sa ma organizez in asa fel incat sa rezolv doua lucruri dintr-un foc. Desi sunt genul de om care se implica serios atunci cand are un plan foarte bine conturat in fata, de data aceasta va trebui sa ma impart intre doua directii total diferite si sa le duc la rezultate asemanatoare, fara discriminare. Nu le pot neglija, nu pot alege doar pe unul dintre ele, ci trebuie sa ma descurc cum pot pentru a satisface ambele directii: Pe scurt, si capra si varza...
Dar totusi ceva lipseste din ceea ce as avea nevoie pentru a fi mai sigura pe mine si imi citesc pe fata aceasta incertitudine. Astept, parca, o veste, o minune, o informatie sau o persoana anume care detine raspunsul la marea mea intrebare, si cat timp nu apare nimic, stau ca pe ghimpi, cu o teama in suflet. Nici nu am dormit prea bine azi-noapte, poate nici sanatatea nu e la cote maxime, ca atare va exista cel putin un plan al vietii mele care scartaie, dar care le influenteaza negativ pe toate, prefer sa stau in umbra, momentan.
Norocul uneori nu apare intr-o forma spectaculoasa, ci se poate ascunde in spatele unei cortine greu de patruns. Trece o sansa rara prin calea mea, dar ori e greu sa ajung la ea, ori nu am prea multa incredere, sunt in dubii, ca atare reusita depinde numai de curajul de a infrunta aparentele inselatoare. Nu stiu mai nimic din ceea ce mi se ofera, planeaza o mare necunoscuta peste toate, poate si un fel de teama, dar reusesc sa trec peste retineri, poate gasesc in spatele acestor aparente ceva exceptional.
Daca eu sunt convinsa ca am dreptate, trebuie sa imi sustin punctul de vedere pana in panzele albe. Nu ma astept la o victorie usoara, exista si altii la fel de siguri pe pozitia lor, deci se poate genera un conflict, in care cel mai bun castiga. Fac totusi tot posibilul sa nu ma las furata de agresivitate verbala, incerc sa conving prin alte argumente si nu prin ton ridicat si nervi, pentru ca celalalt va reusi sa-mi tina aceste reactii mult mai bine sub control. Faptele vorbesc, deci ma pun pe treaba sa-mi arat la ce anume ma refer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu